O adiere moale se-așterne peste gânduri
Pe care le așează, frumos, în poezii
Ce sunt împrăștiate de cele patru vânturi
În tainice lăcașuri și-n mii de fantezii.


Cuvinte risipite, ce-ascund doar sentimente
Sunt aruncate-n grabă de către-al meu penel,
Eu le rostesc ușor, visând la complimente
De la frumoase zâne ce dăinuie-n castel.


Dar coala de hârtie rămâne neatinsă,
Căci gândurile mele s-au spulberat în vis
Și-am adormit acolo, lângă candela stinsă
Și lângă umbra Lunii și-a stelelor abis...