în mine crește o magnolie
rădăcinile ei mi se împletesc în piept
mi se înoadă în sâni
devin sfârcuri
în zilele bune
îmi înflorește în pântece
mă face mamă a tăcerii
ce se naște după ce tu pleci
și mă lași să o cresc singură
ca pe un prunc nedorit

când rădăcinile nu vor mai avea loc în mine
vreau ca pielea ta să devină pământ