Doarme toboșarul.
Te apleci și atingi ușor,
cu buzele, fața tobei

- ea tresare
ca mărunțișul morții
în palma cerșetorului -

Eu, cel din lăuntru,
bat cu mîinile și picioarele,
scos din minți de atîta liniște
dar nu mă aude nimeni.

Unde pleci?

Rupe o creangă
și lovește toba
- hai, lovește-o!
Să se rătăcească
sunetul în aer
ca un cuțit.