Dacă are cineva curajul
să tragă într-un ins
cu o carte în mână?
Ce întrebare suavă,
ce întrebare stupidă.

Nu puneți mâna pe poet,
nu îi striviți degetele!
Ce îndemn fără rost,
ce îndemn infantil.

Savanții au totdeauna
pe țeava puștii ecuații
ce zdrobesc falangele visului.
Ce aserțiune reală,
ce aserțiune rotundă.

Cine pe cine ucide
când și de ce, Doamne,
clamează pietrele
pe cale să devină nisip
și fluturii cu gura plină de polen.



















Le livre à la main

Si quelqu’un a le courage
de faire feu sur une personne
le livre à la main?
Quelle question suave,
quelle question stupide.

Ne vous emparez pas de poète,
n’écrasez pas ses doigts!
Quel conseil sans raison
quel conseil enfantin.

Sur le canon du fusil
les savants ont toujours des équations
qui cassent les phalanges du rêve.
Quelle assertion réelle
quelle affirmation ronde.

Qui tue qui,
quand et pourquoi,
Notre Père,
clament les pierres
sur le point de devenir sable
et les papillons la bouche pleine de pollen.