Sclipiri de stele ce s-au stins demult,
Raze de lumină vie care nu mai sunt
Unduitoare valuri albe, mistice
Un fâșâit, un fâlfâit ș-apoi liniște.

Te crezi în vis și totu-i doar o clipă
Vin gânduri. Pleacă vise și se-ntorc.
E doar bătaia aripilor unui înger,
Ale îngerului tău ce s-a urnit din loc.

Un înger plin de viață și lumină,
Care-a plecat. Și n-o să vină iară,
Iar ochii tăi, înlăcrimați să ceară,
O șansă de întoarcere....a lui.

Și iar sclipirea aceea oarbă!
Ce te-a făcut să crezi că e un vis,
Mai fâlfâia puțin în întuneric...
Acum s-a stins al Vieții Vis.

Ș-odată cu sclipirea a murit
Dorința ta de-a se întoarce,
Îngerul tău și sufletul cu el,
Visul măreț, cel mult dorit.

Tu când te vei trezi din moarte
Cu ochii triști și umezi,
O să gândești că nu a fost decât un Vis urât,
Un Vis în care timpul a fost oprit.