v-ați așteptat să scot din gușă triluri
torent de șoapte armonii celeste
dar din gâtlej când mă-nălțam pe creste
ieșeau văpăi pentru aprins trotiluri
am răgușit de-atâtea flori oneste
sădite-n colb aproape de aziluri
de înghițit necrotice fitiluri
rămase-n plex și splină indigeste
nu mai sunt mierla gângurind spre astre
cu sunet cald în trup de-a pururi viu
iar susurul cu unduiri albastre
s-a prefăcut într-un stupit sălciu
ademenind în jurul lui dezastre
prea ostenit de-un țipăt în pustiu


8 octombrie 2006