DRAGOȘ NONCIU



CAMELEONUL

POEZIE
2006

CAMELEONUL

Clădit cu soare și cu foc, din marmura albastră
Ce curge ca un râu de foc in viaț-ai odioasă.
La mijloc e un simplu joc ce-adoarme in neștire,
Ce mirosind a busuioc și galbenă axie.

El stă tiptil și te păzește călcând pe orhidee,
Și pe-un albastru cer râzând pe melopee.
- Pe mare Radium eu iți spun ce cânt
Pe câmp de orhidee ce mi-e sfânt

Și caut în neștire să iau aminte de la tine,
Invătățura ce mi-ai dat, să fiu bun cu mine.
Dar eu sunt inuman cu tine și-adeseori
Uit că exist și tac și-nghit să uit de toate

Pe lacrima din stradă un ban nu dau,
Aștept să curgă râuri și-apoi mă-nduioșez
În mine zac și-ascund în valuri ce-i bun și drept,
Molipsitor de bine acced spre lacrimi.


02 06 2005






















UN OM ÎNTRE OAMENII



Să nu crezi lumea ce o zice
Să nu crezi lupi când or bea
Că intră-n suflet câine oare
Acel ce vrea să frângă gatul.

În lumea mea să stea
În lumea noastră că e bine
Și mai imoral ca mine.
Un sunet ce vrea să alungi.

Crepuscul zor in zori de seară
Crepuscul muz in miez de noapte.
Așteaptă soarele să riște.
Așteaptă luna să-ti răspundă

Inelul ce ne leagă este
Așa cum vrea stăpânul.
Limbajul tehnic ce-l vorbim
Acel ce ne-nțelege

29 XI 1979
























VIAÞA




Deunăzi să fie oare
Vreo trei ore de migdale
Mă dusei, ca tot omul
Prin oraș ca să mă plimb

Nu mersei o cale lungă
Și ce-mi vede ochiul,
O persoană nu prea-naltă
Se opri in locul tot,
Să îmi spună ce să crezi,
Sa trăiți dom’ comandant.
Eu nedumerit mă uit jur
Mă uit și la umeri poate,
Și casc ochii către el.

Ori s-o fi scăpat săracul
De la vreun Ospiciu cred
Ori o fi având vedenii,
Și atunci, salut cam scurt.

IULIE 1978



























INSTINCT


Un deal de trâmbițe parcă,
Vroiau sa mă trezească
Da, un coșmar urât
De ce s-o iau de la-nceput.
Și corpul animal se-mpotrivește
De ce să-mi stea urât așa
Sau altfel nu e bine,
Ca animalul o vai te-nșeli
Da amarnic te-nșeli, de ce?
Să vrei să stai acolo, dacă…
Ști că poți mai mult,
Sau pur și simplu pătura nu-ti place.
-Da, ai dreptate nici pătura
Da ce să zici de trai
Nu nu-i pentru mine
Nu vezi că ești anemic
Când urci un deal nu poți
Dar să mai vrei să faci
O muncă fizică, dar ce?
Ce este pâine, ce este deal
Dar mut e muntele mare.
Ce este greu in sus
In spate nici să nu-ndrăznești
Când tu te uiți?
Odată ce-ai ajuns in vârf
Ce mai contează că-n urma ta
S-a dărâmat sau construit ceva.
S-ajungi acolo sus nici capul,
Nu te doare reconstruiești
Ce-ai dărâmat cu grijă,
Te uiți în stânga și în dreapta
Să nu superi o colegă
Sau un coleg de vârf
Acolo sus…


IULIE 1980















ACUL





Un ac și-o daltă
Și totu-i pregătit
Pentru-a se naște
Sau a începe lumea.

O lume! de buni
Sau de nebuni ca alți.
Și toți aceea care
Nu știu ce e copacul.

Copacul cu crăci întinse,
E greu să urci o cracă
In viață, să ajungi,
Acolo unde vrei.

Și chiar tu ajungi,
Acolo-n vârf să știi
Că nu e deajuns.
Că vârful nu e niciodată vârf.

12 01 1979



























AȘTEPT CURSA DE NOAPTE

Aștept cursa de noapte
Și mă opresc când,
Cucul sună ora târzie
Sau poate cine știe
Mi s-a părut, totu-i
Firesc când ști
Că vine și oare ce?
Vise plăcute
Mi-o fii aducând
Sau poate vrea să stea,
La pânda-n pragul
Uși sau la fereastra
Înghețată și să-mi
Azvârlă știu eu oarece,
Un vis de aventuri.
Trântiți sau măguliți
Orice mi-o da eu,
Nu primesc sunt generos
Cu toata lumea
Și vreau să dorm
Cu visul meu.

14 01 1979


























VORBE IN PRAGUL BACALAUREATULUI


N-o lua peste picior că s-ar putea sa-ți facă, nor.

Mănâncă în grabă și cât mai mult.

Să nu faci sa cânte găina ca lupul, să nu-ți mănânce…

Stai pe treapta trenului dacă apuci loc,… și ține-te in jocul său.

Nu-l lua chiar de sus pe înțelept.

Ia primul tren că pe următorul nu se știe dacă îl mai apuci.

Să nu lași tramvaiul să plece când te poți sui.

Cântă-l pe cel vestit și înțelege-l pe cel nenorocit.

Să nu uiți, când iți apune soarele, greu iți mai răsare.


1980 O VARÃ FIERBINTE

























ORA 24




Chiar de e târzie,
Sau de mai e
Timp pentru acel,
Ce vrea cu-adevărat

Să guste sau să știe
Ce este viața.
Ce vor ai lui prieteni.
Care nu știu ce este el.

Acel ce vrea doar
Pentru sine un loc,
Unde cutia craniana,
Sa-si odihnească.

El știe când, și știe
Ce, e pentru el
Un timp când
Știe ce e viața.

14 01 1979





























AȘTEAPTÃ

Așteaptă, lumea să m-asculte,
Și să mă vadă, toți dușmanii.
Cum mă zvârcolesc p-ascuns,
Dar nu știu cum să fac, să plec,

S-ajung acolo unde gata, totu-i,
Pregătite ca pentru sine si toți,
Așteaptă ca sa vadă, ce crezi oare,
Un om ce sta amarnic, răvășit.

Si el acela oare va vesti
Ce cursa amarnică-i întinde, cine?
Un, nu știu cine, care umblă pentru sine
Abia încearcă să-si mențină silueta.

De om, sau de jivină, cântătoare,
Aici pe dincolo mai știu eu unde
Mai poate să mai pună cursa
De șoricei ce nu știu inga ce este…

Viața, acel miros de floare alba,
Dar niciodată rozariu pentru acel ca mine.
Sau poate tace și-și face tot necazul
Pe-acel ce vrea sa-l joace acum ori niciodată.

14 01 1979




















EXAMENUL

Să fie oare prea târziu,
Sau prea devreme iar să fie.
Să nu mă speriații-n, zadar,
C-abia aștept să cânte.

Și numai de m-ar mai cânta,
Că lumea-i rea si nu prea vrea,
Că lumea-i lup si e jivina,
Cu blana căzătoare, în grădină.

25 03 1980






CROITOR

Zamolxe când a plecat.
Pe lume a lăsat.
O Dacă și-un Roman.
O lume pe tăpșan.
Și din aceea drepții,
Crepusculii de deștepții
Am răsărit și eu
Pe lume haleleu
Rasa de nebuni,
De smintiți crăciuni.

1976



















ÎNCEPUT

Era-ntr-o seară de-aprilie
Eu îmi ziceam dar nu era
Să ști totuși că rău îmi mai părea
Deși stăteam iar somnul meu,
Stătea și el și nu știu de mai
Stav-om noi așa de nu erai
Tu călimara mea ca de caiet,
E greu de doi n-am stat,
Până-n flori eu l-am găsit.

12 04 1980



STRÃIN

Să te cufunzi,
Nu știu de ce?
Că tot așa rămâi!
Da tot așa!
Ce vină ai?
Că tot așa,
Da tot așa, rămâi,
Deși s-ar mai putea.

12 04 1980


DE LUCRU

Nu e lucru clar,
Deși maestrul,
E primul la prospect.
Da, să-mi arate mie
Pti, un vai de mine
Ca elev, da…
E lucru mare
Nu accept.

13 04 1980










IN VIAÞÃ

Da e greu
E greul meu.
Si-l iau
Îl iau cu mine.
Eu nu știu
Ce-i orb de se ține
Mereu de mine.
Nu, dar cine știe
Ce potaia vrea,
Nu-l mai întreb,
Îmi văd de treaba mea.

12 04 1980









DOR


Eu te-aștept, ști
Că nu am plâns măicuță,
Da uneori, eu recunosc,
Mi-a fost mai greu.
Dar lucru mare, Pteleleu.
Că umblă lupul el,
Pe-afară și nici nu-mi
Pasă, la mine de-o
Să sară, locul mare
Și are un să șadă,
De sta cuminte Pteleleu.

13 04 1980



















Prietenie

Coleg cu tine eu am fost,
Mai știi când luna tresărea,
La Măgura, pe unde-am fost.

Era geroasă și urâtă?
Nu, doar stăteam și
O priveam, în timp dinți-n gură clănțăneau.

13 04 1980







Întâlnire

Deși e greu s-apreciezi odată,
Nu m-am gândit niciodată,
Ca nu voi putea cita in ce dată era,
Am așteptat o noapte-ntreagă

Deși patriotul meu stătea și aștepta,
Am așteptat cu el odată și nu știu ce,
Dar oare ce dată a fost de am uitat
Că pe pământ mai sunt, am fost,

Deși praf m-aș pe de rost.
In ziua aia oare nu mi-a venit,
Zar, sau poate foaia de la calendar,
Nu mi-amintesc, deși n-a fost de mult.

12 04 1980









FEMEIA

Da, mi-aduc aminte,
Ce viață plină de lăuntre.
Și unde e femeia, unde,
Care m-a luat de mână
Să-mi spună, si acuma,
Să o aștept în glumă.
Nu, nici în gând,
Nu mi-a venit să,
Cânt de bucurie
Și ce era, și ce eram.
Eu nu mai știu nimica,
Numai simțeam acum,
Dar nu știam nimic.

13 09 1980


BLONDA

Ascult, ascult cântecul tău.
Si nu știu eu, de ce,
Că doar mă doare locul
Da… mă doare rău,
Pe tine nu te doare?
Ia spune, hai spune.
Că lumea ne-a văzut.
Dar ce-mi pasă de ea!
Că ti-am spus mă doare,
Atât de rău și-mi placi în visul meu.

13 03 1980



















JOC DE OM

Cărunta era de bucurie,
Și se uita la toate,
Că luna îi mânca de bucurie,
Din noapte, era de bucurie

De ce-i mânca din noapte?
Că lumea doarme noaptea.
De ce se bucura în noapte,
Că nu se vede fata,

Ce simtă minte reci,
Să ai să nu îți pierzi o noapte,
Căci ea tot în tezlegi
Se bucură de noapte.

13 04 1980


DRUMUL VIEÞII

Copil eram când tata,
Mi-a dat în mână un profil,
Nu l-am văzut, deși,
Am vrut să am o axă,
Sau poate o abcisă,
Pe unde să o iau,
Hai spune, spune tata.

13 04 1980


GRÃDINA

Grădina mea adeseori,
Stătea, cu gând la tine.
Să nu mă uiți pe mine,
Eu care-am crescut,.
Crescut cu tine.

14 04 1980

















COȘMAR


E ziua mea?
O… nu se poate
Ba da, ca lumea,
Mă frământa
Pentru gogoși.

O nu, de ziua mea,
Cantav-or rândunele,
Pe al meu pământ,
Și muma îmi cânta,
Da, chiar și vrăbii,
Va las pe toți,
De ziua mea.

Auzi, ia stai prietene,
O vorbă doar suspin,
D-ascultă-n primăvară,
Și în al meu cătun.

17 04 1980






















LAUR

În mlaștină un copil bate,
În toaca ce satul străbate,
În mușchiul de pericol,
În moarte orice fior.

Străbat orologiul cu orele lui,
Și nu-mi vine-a crede, că-s ale lui.
Departe sultanul stă vehement,
Să-mi ia băiatul, independent.
.
Străluc pe seara crepusculuibrind,
A sorții ocară de toți inflamând.
Bunica din groapă, așteaptă râzând,
Să sorb o cinzeacă din al ei mormânt.

20 06 2004


INDECES

Refuz să gândesc
În prospera-i casă
Că sânt orbeți,
Ce stau la masă.

Că corbu-i brunet,
La pene-i in plete.
Ne macină carnea
Din fragedă trepte.

Crăiasa stă calmă,
Ca sa mă prinză.
În plasa de aripi
Ce o intinză.

16 06 2005





























MÃ-NCÂNTÃ VIOARA

Pe sufletul meu, tu mi-ai dat elanul tău,
Mi-ai cântat atunci când mi-a fost bine
Și mi te-ai transformat in bine.
Cânt când te-aud,
Cânt când mi-e dor.
Aștept să răsufle al nopți fior.
Mă culc pe a tale corzi nefirești,
Și umblu ca un orb la ferești.
Mai dă-mi un răgaz să cânt înc-o dat,
În sufletu-mi de însetat.

16 06 2004























SALVARE

Crăiasa visurilor mele cum te-am întâlnit?
Sau cum tu m-ai văzut pe mine în vis?
Da, aștept sa-mi dai răspunsul la subiect.
Ești visătoare nu, sau mi se pare mie?
Că-n lumea asta crudă sunt mulți răzleți
Care te-așteaptă de după colț să-ți ia
Și lumea și iubita ca-n filme cu bandiți.
Acum că vrei să scapi, tot nu mai poți,
De fața ei ce te vrăjește.
Că vraja ei e dornică de tine, nu se uită
Ce-ai de-nfăptuit din pentru tine.
Eu știu de ce, de frică.
Da mi-e tare frică și vreau să nu mai văd
Cum pică un biet băiat de la o treaptă,
Că viața are mai multe, depinde acum,
Cum vrei s-o iei, cu tine-ncârcă e mai greu

15 04 1980





APRIG

Întinde-mi mâna ta de foc.
Și dă năvală, iute peste mine,
Și mă cuprinde de mijloc,
Adorm mereu cu tine.

Noi amândoi, pe-o inima ne batem,
Și pe un țel comun același,
Și stăm cu trupul la mijloc,
Cântând același cântec.

Mi se destramă firul,
Și cântecul de coardă,
De ce s-aștept, de ce rămân?
E totuși vremea oarbă.

05 02 1983









ROTUNDUL

Pământul, e soare?
E luna, de toate.
Bastoane și ițe.
Rădăcini curate,
Cu suflet
Străbate în rece
Mister, e cultura.
Cultul, un nimic
Murdar de cerneală
Dar, mirosind a var.
Păcălit i-a fost norocul
Și păcălit va fi mereu,
Călcat in picioare,
Și milostiv ca trâmbița.
Ce luptă? Ce tacale?
Dar pentru ce?
Să văd un mort cum luptă.
A avut noroc!
Și bani!
Banii, grămadă
Stăteau în casa lui.
Vorbește lumea.
Pământul, e soare!
E luna, de toate!

1983



ASCULT

Ascult, și cânt ascult,
Ascult, și vad cum,
Ascult, și martor sunt.
Ascult, că lumea știe,

Ascult, că vrea sa fie,
Ascult, ce vrea ce este,
Ascult, cum lumea vrea,
Ascult, că nu ascult nimic.

24 03 1980

CÃRUÞA

Căruța mea stătea.
Căruța lui mergea.
Căruța mea mergea.
Căruța lui mergea.

Căruța mea arareori,
Căruța, mai scârțâia.
Căruța lui mergea.
Căruța mea a stat, ce păcat.

24 03 1980

TÂRÂTURA

O grai ascuns de haina-ți prea măruntă.
De stai tu, aici, acum, când soarele
Așteaptă să vadă oaspetele nostru, să știe
Ce-l așteaptă, ce vrea de el îl ține-n
Frâie, ca pe-animale ce rămân.

1979












REMUȘCARE

Chiar dacă-n somn,
Tu te trezești vorbind.
De ceea ce, tu nu poți.
Uita, nici când,

De fapta mizeră de ieri,
Ce azi nu poți admite,
Și nu uita c-acest
Pământ e plin de ei.

Și nu admite să se
Mărească cifrul,
Că mâine tot așa vei sta,
Până, nu vei mai avea cu cine.

15 01 1979






DESTINUL

Așteaptă-mă stăpâne
Căci eu mă mișc încet,
Și nu știu ce-i cu mine,
Mereu gândesc la tine.

La tot ce vrea să fie,
Mai bun și pentru mine
Că pâinea de o ei,
Muncind cinstit n-o dai.

Ci-o ți doar pentru tine,
Pentru oșteni tăi,
Cu umeri tari, ai lor,
Vor ține un popor.

15 01 1979

BIVOLUL ȘI COÞOFANA

Căruța ta, nu stă ca a mea,
Juponul meu, nu stă ca al tău,
Sutienul meu, nu stă ca al tău,
Butoanele mele, nu sunt ca ale tale.

11 12 1979



BUNICUL

Culoarea albă din păr,
Mai dăinuie încă,
În privirea ochilor mei,
Ce vedeau și acum
Pe același bunic.
Nu m-am speriat
Niciodată de ciori,
Mi-au plăcut porumbei,
Deși nu am vrut s-o primesc
Iat-o s-a întâmplat.
Și acum, doar
Aceeași bogăție
A sufletului meu,
Mi-am dat seama,
E mai presus
Decât toate.
Nu m-am bucurat
Când am văzut,
Același stol, la altul
Pentru că, doar natura,
A hotărât,
Și-și pune pecetea,
Pe același lucru.

10 10 1982

RECOMPENSA

M-așteaptă sistemul triortogonal,
M-așteaptă formule trigonometrice,
M-așteaptă grafice și funcții
M-așteaptă acestea, doar să le știu.

M-așteaptă și munți să îi colind,
M-așteaptă cu brazii, cu umbra,
M-așteaptă și marea cu valuri.
M-așteaptă acestea, doar pentru
Sistemul triortogonal.

13 09 1982








O ZI

Soarele răsare ca o minge,
Mare și roșie,
Soarele, apune ca o minge
Mare și roșie.

M-așteaptă, zăduful cutremurelor,
Pierdute din anii de mult.
M-așteaptă pe mine,
In aprigul vânt, de acum.

Prind vai in brațe,
Cu tot cu dealurile mișc
Nu-i place acum, pământului
Să lovească în el.

Soarele rămâne ca o minge,
Mare și roșie,
Soarele va fi ca o minge,
Mare și roșie.

13 09 1982

CUVÂNT PENTRU PÃMÂNT

Cărbunele a-ncetat să mai ardă,
Pentru fabrici, de arme de mult,
Ocrotitor ca o cloșcă, le ține sub el,
Și nu știu de ce, nu demontează,
O țeava de tun, să facă din ea,
Suport pentru flori și steaguri.
Steaguri de pace din clocot de fum.
Acum când pământul e atât de bun,
Ocrotitor ne este pe bunul cel copt.
Ne dă casă și masă și haine de tot.
Ne dă bunul, același mormânt,
Dar nu plin de spadele lor.
Și plin, doar cu flori,
Din vejnica țeava de tun.

17 09 1982








OCAZIE

Curând se termină vraja,
Din searbădul amurg,
Acum vine dimineața,
Și iarăși mă încurc.

Lămâițe, tufănele, albastrele
Toate-mi vor dispare,
Din părul tău bălai
Dispar aievea parcă,

Dar nu pentru, mult timp,
Dispar să mi te aibă,
Mereu doar lingă mine,
Dispar odat cu tine.

Și vine seara din nou,
Mai crâncenă ca altă-dat.
Aștept o recompensă,
Dar n-o văd încă-n prag.
Acum vine, dimineața,
Si iarăși mă încurc.

14 09 1982

CLASIC

Total absurd, mi-a spus și mama,
Înainte de a merge pe picioare,
Când pe picioare îi stăteam,
Eu ascultând dojana.

Astăzi e cu totul altfel,
Doar conținutul unul.
Călătorind în stele,
Să nu visezi la ele.

Cărunt ajuns deunăzi
Când de oglinda m-am lovit,
Eu tot la fel mi-am dat seama,
Fiind același ca și mama.

11 10 1991







ALBUM DE NOAPTE

Și un albastru imaculat.
Vrăjit de iubitoarele stele,
Prin zdrențe de cer,
Se văd in tăcere, galbene.

M-așteaptă iubito,
M-așteaptă-n tăcere,
M-așteaptă-n durere,
Cu lacrimi curgând.

Mă duc să o văd.
Ea tresare din-dată,
Mă duc s-o cuprind.
Ea îmi intră în mreje.

Și un albastru imaculat.
Vrăjit de iubitoarele stele,
Prin zdrențe de cer,
Se văd în tăcere, galbene.

13 09 1982




PULOVER

E resimțit sau nu auzul.
Eu nu știu dacă e, sau nu,
E lucru mare și confuză,
De stă în cap de masă un artist.

Ce lumea curmă așa zis-o,
Odoare de dureri și țipete.
Culori de drept istoric,
În lumea trestiei amare.

Un cărăuș făcea din ce în ce,
S-audă un lucru bun,
Un haos cald și tulbure.
Zdrobit de lume, rupt.

1984







CÃLUÞUL DE FOC

Căluțul de foc, a fugit sub ani.
Din grăuntele mic, a ieșit unul mare.
Mare, mare de tot, să tragă de umeri.
Cărunt cum era, de-abia mai trăgea,
Calul meu ce din zdrențe l-am,
Luat, și cu-o potcoava lipsă
De-abia mai mergea, cu unghia
Ciobită, de vremuri de foc.

De ce? De ce să mă cuprindă?
În jalnicul pocnet pe mine,
De ce nu mă lasă să stau liniștit.
Chiar dacă pământul mai are puține,
Resurse, le lasă doar pentru mine.
De s-ar termina, o-i mânca altceva,
Descopăr resurse chiar din văzduh
Și tot n-oi muri din propriul avânt.

13 09 1982






STRÃMOȘI

Eu cânt strămoșul din urbe,
Ce-mi ține leagăn numai mie,
E-același, tot ud și zdrențăros,
E-același, ce de viață-i ros.

Mi-a dat cu patima și-n foc,
Acest pământ de aprig copt,
Mi-a dat ursita, datina si traiul,
Mi-a dat și haine precum craiul.

Și tot văzduhul dulce de munte,
Cu Sfinxul, Babele, Ceahlăul,
Cu ciobani aceeași mioritici,
Grăbiți mereu, spre munte.

10 10 1982







VA FII?

Scamatorul de argint,
Din bibelou, de sticlă,
Acum țăndări m-a făcut,
Și nu-i mai e deloc frica.

S-a dus in jos,
În cap și în picioare,
În nici un fel,
Nu s-a întors.

Din spirite gravitaționale,
Cabra pământul,
Oricât doar spre el,
C-un scâncet de copil.

Copil nărăvaș,
De suflet bun jucăuș,
Înflăcărat și bine crescut,
Cu limba lungă,

Cât un scut mai lung.
Și din sprâncene blonde,
El, jucăuș râdea,
Ascuns sub masă.

Stătea ca o sadea,
Și asculta povestea.
Cu chipul însorit,
Mai gata ca să sară,

Emoționat din fire,
Și c-un albastru avânt,
Aștepta nerăbdător,
Cuvântul următor.

Croiam încet povestea,
El nici câr din gură
Nu scotea acum,
Și nu-i părea aievea.

Ci doar un glob,
Un glob de fum,
Cu orgi cântătoare,
Cu aversiuni multe.

Ce cântă din mijloc,
De doruri multe și aievea
Așteaptă cuvântarea,
Frumosului amurg,

Așteaptă sunetul
Cărunt și nemișcat,
Din gloata poveste
Nu s-a mai sculat.

Așteaptă în suflet,
Din nou cuvântul vino,
Cuvântul dorit,
Atât de iubit.

Cărunt cum eram,
De-abia mai citeam,
Povestea celui mic,
C-un pic și un pic.

15 09 1982












SÃ NU MÃ UÞI TU LUME

Să nu uiți tu lume,
Să nu mă uiți pe mine,
În seara de vlăsie, când
Cântă câte-o dată,
O mierlă cine știe.
Aștept să cânte ea
In pomul dintre fluvii.
Să nu mă uiți tu,
Lume, lume, de efluvii.
Să aștepți să cânte seara,
Să nu strigi după ea,
Să nu strigi după mine,
Să nu uiți cântul zilei,
Ce curmă muza somnul.
Și ciulnița mascare,
Din codrul arbănaș,
În luminișul nostru,
Să nu mă uiți tu lume.

1995





BLONDO’

Fierbinte ești deși lumina ta,
E oarba precum, a soarelui făclie.
Mai sunt bolnav, mai sunt,
Dar doresc liniște să am.

Dar ce e asta, ce este?
Să nu mai curmi, ca lumea
Nu prea vrea privirea ta,
O, da e fiorătoare măi.

Mai ia din ea acum
Și-așteaptă, ca orice om,
Să fie asupra-mi libertate.
Croiala vieții e a noastră.

Iar viața e a noastră,
De ce mă strigi tu gloată,
Mi-e frică și fug, de ce?
S-ar mai întinde lumea.
Nu știu.

21 04 1980

PRIZMAL

De știe omul de știință
Ce este-acest prizmal.
Să stea să cârmuiască bine,
Chiar dacă o ia pe ghici.

E un cuvânt mizer,
Sau adunat de nu știu
Cine, a vrut ca mine,
Să întrebe nevinovat cuvânt.

Ce stă la pândă și așteaptă,
Doar nu cineva l-o lua de coadă
Să vadă și el, ce e cumva.
Prin lumea asta mare.

Cât o privești cu ochi
Tot nu mai uiți de tine,
Să vezi ce este bine, sau răul
Pentru tine că ai venit pe lume.

15 01 1979




MENISC



Omul, un menisc pe acest pământ,
Ce uriaș nici el nu știe.
Sau poate vremea-i stă-mpotrivă,
Sau poate natura îl condamnă.

Nu, nici soarele nu știe…
De ce-ar mai strălucii pământul,
Sau poate vrea să ducă vrerea,
Sau poate vrerea nu vrea sa se ducă.

Ce-s oamenii animale-n codru.
O, ce codru, cu săli și blocuri,
Cu cinemauri, filme, cu teatre, teatre
Sălbatici însăși în felul lor.

Mai rău ca-n junglă,
Ba chiar și-acolo, lumea știe ce vrea,
Că nu știu nimic, nu ei sunt vinovați.
Sau poate știu cum e mai bine.

Chiar oameni de pe Venus sau ființe
Cu cap dac-ar veni ar râde.
De-acest pământ, de om și de natura
Care l-a creat, sau poate-ar sta să vadă.

Ce e omul pe-acest pământ?
Ce vrea? nici el nu știe.
Sau poate vremea-i stă-mpotrivă,
Sau poate natura îl condamnă.

14 12 1978











PIGMENÞI

Astăzi cu luare-aminte,
Am călcat pe-acea zăpadă,
Ce n-a fost înc, călcată,
De vreun om sau,

Lighioană întărâtată
Ce caută mâncare.
Doar soarele a așezat,
Măreața-i rază peste ea.

Și ca să vadă toată,
Lumea a pigmentat-o.
Cu-ncrustări de gânditori,
Sau cine știe ce gândești.

Când vezi așa ceva,
Ca soarele, el, se gândește
Și-și pune placa de stupoare
Pe vajnica zăpada.

15 01 1979


























LAȘI

O! lume de bandiți,
Crepusculi amatori,
Ce vor s-arate, ca lumea,
Sunt ei, sau ei o reprezintă.

Chiar dacă insultă-njur,
În acolo-ncoace, o fi-ntrebat
Ce știe și ce vrea ai lui?
Când se simt stăpâni.

Acolo unde toți, cu dreptul,
Sau chiar de-i bine,
Sau chiar de-i rău,
Lumea închide ochi.

Și lasă să se vadă
Cealaltă umbră, a cui?
A lor, ca ei sunt aceia
Care vor să știe dacă,

Lumea se-apleacă acolo,
Unde cu ochiul liber
E greu să vezi de nu
Gândește spre al tău bine.

15 01 1979






















REBUS


Ce este un rebus, ce este?
Ce face un rebus, ce face?
Să nu uiți să spui că vrea,
Să lupți să spui, să spui, ce vrea.

Să mă inunde, vara dacă!
Dar ce iubire, dar ce am fost?
Dar ce lumină, dar ce chichiț?
Își bate acum în urmă ticăitul.

O pedală stătea, alta mergea,
Da era imposibil nu, sau nu!
Da nu mai știu nimic, da absolut.
De ce să mai muncesc dacă!

Dacă ce? Cum să mai spun,
Că dacă nu-mi ajută
Sa stau sau să ascult,
Sa stau sau să respect

Dar ce știu eu, dar ce știu ei,
Nu știu, deși mă zbat, de ce
Natura ne-a creat pe sol?
Natura ne distruge, de ce un cerc?

16 05 1980










CURENT

Ocrotitor pământul ne lasă,
Mânat de zelul rău.
Acum, doar milioanele
Intrigi și mici mai sunt,
De vină doar, pe pământul
Cultivat din aprig pământ.
Cu aspru mormânt de tăcere,
În cupru și zinc,
Doar ascultă, că nu.
Să fie în boaba de plută,
Sau în palma avidă,
După durere curgând,
Cu glasul de fier, sau
Wolfram, periculos
Complet neschimbat,
Plângând pe mormânt,
Că nu mai poate povara,
Să lovească iară.
Așteaptă copilul să ceară,
Dorința aprigă acestui,
Complet neștiut sistem.
Coboară încet acum,
Să curgă în ștreang,
Așteaptă doar pentru,
Scopul de scaun,
Sau îi fuge sub gros,
Pământul mormânt,
Ce iubire mi-a fost.

15 09 1982



PROLOG
Cu luna aprinsă nu văd.
Ori bătrân sunt eu,
Sau ea poate prea
Slăbită de vremuri
Ce curg în aprige râuri,
Pe spicul de cuc,
Nu cere nici vin.
Nici spulber să vin.

H23:58







IN SOLUÞIA DE TIRE

Se-ascunde și curge năprasnic argintul,
Ce cântă-n pocale de-alungul ascultă,
Cântatul de vrăbii din surla ce urlă,
Gândacul ascultă inima proastă ce cântă.

Sunt surle de flăcări de aprige nume
Ce cântă-n gradină de suflet apus.
Căruța cu caii încoronați așteaptă,
Comanda măreață de-un suflet pribeag.

Mușcata-nflorește nestingherită în vas,
Ascultă orologiul din perete rămas.
Mai aprig e sufletul ce curge-n amonte,
Rătăcit de-al lumi zănatec pripas.

Curg râuri pe suflet pripas,
Ascultă mirinda ce a mai rămas,
Și scoate oftatul din gura atroce,
Ce cântă dușmanul de-aproape.

30 06 2005

ÎMI FURÃ VIAÞA

Calic pe pământ,
Mă scutur și cant.
O iau mai departe,
Și-mi rup al meu spate.

Reptila de apă,
Pantera de uscat,
Mă strecor nencetat,
Pe sfera plăpândă.

Călcat în picioare,
Mă lupt cu mormântul.
Rapid fug ca vântul,
Și spulber pe rău.

26 07 2005







NEANT

Eu mă scufund iubito,
Și tu mă tragi la fund,
Rechini mă mușcă tare
Și nu îți pasa oare.

Călcat de nave e oceanul,
Mă vor salva din ape.
Și sprinten iar voi fi
Și-ți voi zâmbi, doar ție.

Cărări mă duc în nesimțire
Cu gândul doar la tine.
Mă zbat și plâng a nemurire,
Totul doar pentru tine.

Crăpat pământul, parcă geme.
Cu gând frumos la tine,
Absoarbe tot, mă ține,
Iubito, doar pentru tine.

15 07 2005 MAMAIA(Constanța)

VERDICT

E labirint de frumusețe.
Tărâm de neuitare,
Colac de soare aurie,
În clocot de țambale.

Lumina din lumină cântă.
Tărâm de frumusețe,
Talaz după talaz,
Al lumi grave fețe.

E ora de tăcere,
Al gravei orhidee
Ce cu parfum aruncă,
Din betele-i petale morfe.

Tăcerea se așterne,
Grăbit e pasul grav,
Mă zbat în neputință,
Accept verdictul slab.

12 07 2005 MAMAIA Astoria (Constanța)




VIAÞA

Labirint de mere acre,
In corset de turturele,
Tobe bat și mă străbate
Pe spinarea-mi cenușie.

Corbul ce scobește-n țeastă,
Luând buchetul de migdale,
Așteptând ziua cu ceață,
Ca să iasă din ulcioare.

Maci în rouă mă străbat,
Mă cuprind povești, mă bat.
Lanțuri mă sugrumă-n somn,
Crampe mă ucid să mor.

Dobitoc, corpul tresare.
E un semn de bucurie?
Sau o boabă de mătase?
Tremur ca o vargă slabă.

Măturat de val ce bate,
Mă supun sunt dus la vale
Mă ridic, mă bat, mă tulbur.
Din torent, să ies, de pot.

13 07 2005 MAMAIA Astoria(Constanța)

AMAR

Calvar e soarele ce bate
În geamul omului adânc,
Ce suflet ascunde-ntrânsul.
Dublat de calomnii amare,
Bolid lovește parcă ochii,
Ce întuneric vor să vadă?
Din sufletul închis cârmește,
Plângând fără tăgadă.
Amar e ceasul de durere,
Și-n spumă vrea să spargă
Ca un breloc le strânge toate,
În sufletul fără tăgada.

10 07 2005 BUZÃU







POSOMORÂT

Soarele n-a catadicsit să iasă.
Se pare că puțin îi pasă,
De noi că-i stăm goi,
Să prindem doar o raza.

Și regele stă și el la soare,
Si-l roagă ca să iasă,
Din norul ca o plasă
El, nepăsător mai doarme.

Se pare că aseară,
Pe când noi la taclale stăteam,
Ne-a luminat, și dânsul,
E obosit acum de strălucit.

Cică din puterea lui măreață,
Are un pic de albeață.
Și stă și el acum pe spate,
Să ne gândim mai des la noapte.

15 07 2005 MAMAIA(Astoria)

MELANCOLIE

Crapă pietrele de ciudă,
Că nu mă uit la tine,
Slobod gura-mi către tine,
Dar nu ești în pat cu mine.

Rabdă calul șaua grea
Ba mă răbda și pe mine,
Mă scufund în viața grea,
Mă afund mai bine.

Câtre tine e greu s-ajung,
E greu să fiu cu tine,
Eu sunt și mai slobod,
Când mă simt bine.

E gura-mi acră de iubire,
Amara ce pe loc mă ține,
Ascund cu greu amarul meu
Ce dă, numai în mine.

O carapace de metal,
Închis în ia mă ține,
Eu mă scufund și mai adânc
Și sufletu-mi de rană-i plin.
15 07 2005 MAMAIA(Astoria)

RECUNOȘTINÞA

Banal e șarpele ce mușcă,
Din pieptul ce-ocrotește.
Stăpânul ce i-a întins,
Pe timp de ploaie mâna.

Căzut, rănit, așteaptă,
Să-i vină ajutorul.
Rupând din pâinea lui să zică,
Ce mult, i-a dus dorul.

Clădit din temelie bine,
El stă și chibzuiește adânc.
La luptă cremene ascute
Oprind dușmanul de aproape.

Găsește în trapul său odorul
Și sufletul se rupe.
Ascultă cu nesaț cuvântul
Din inima plăpândă.

10 07 2005 BUZÃU

EA TE IUBEȘTE

E trap de cal ce-aleargă,
E gura dulce înmiresmată.
E strop de rouă cristalin,
E grup de oameni citadin.

A cărui trup stă-nfierbere,
A lancei vârf așteaptă.
A porți cheie vrea să intre.
A broaște-i gură cască.

Te pune jos, și-așteaptă
Te cheamă în sordide,
Te vrea-ngenuchi să stai.
Te rupe ca o fiara-n cânt.

Iubește grav și-aruncă,
Iubește laț pe gâtul tău.
Iubește-n spume de nălucă,
Iubește trupul tău pribeag.

Un glas molcom vorbește,
Urgia vrea s-ascundă bine.
Unită e iubirea-n mine.
Un cub armat de piatră.

Baladă sumbră e iubirea,
Bolid de nemurire, scurmă.
Braț de fier ascute lama,
Bairam așteaptă fata brună.

Ești soarele apatec ce răsare,
Ești luna bol de nemurire,
Ești glas de cântec aurora,
Ești calm ca marea aurie.

Șarpele încet și rece, te vinde.
Șarade cântă lăutarul,
Șoltic îți duci amarul,
Șoapte asculți în somnu-ti.

Te chinui ca un câine,
Turbat de furia amară
Tu bați recordu-n tine.
Tu vrei mai bun de mâine.

Exist să văd ce lumea este,
Evit grămada de gunoi,
Ezit în fața ei să spun,
E scumpa viața de pelin.

10 07 2005 BUZAU

FÃR’ DE ÞARÃ

Copil de oști eram,
Pe pajiști milenare.
Și pe artiști îi ascultam,
Tamtamuri hibernale.

Lucram în rugul din ogradă,
Din spate nencetat.
Mă împingea în transa,
În muncă răsturnat.

Cobori în salbă copile,
La muncă să ne ajuți,
Aruncă mirajul iubirii,
Veselește-ne pe toți.

10. 08. 2005. BUZÃU







LUPUL

Lacrimi ce curg în neștire,
Pe urme lipsa de iubire.
Canon de urletul canin,
Ce ține luntre pentru stăpân.

Iubit pământul sărutat,
De omul mult visat,
De gloria-i ce-i poartă,
Un cântec mult visat.

Sunt hoarda de mistreți.
Năvalnic vin în trânsul.
Aleargă-n cuget amintiri,
Debusolat de aprige loviri.

E ziua bunului mister
Ce vine de la dânsul,
Azvârle trâmbițe mister,
Convins de lupi e plânsul.

13 08 2005 BUZÃU

DRAGOSTE

Margini de ape se surpă-n mister.
Ajunge dușmanul pe aripi de cer.
Iubit e stăpânul de cap lubifer,
Străpunge păgânul suit anofer.

Răzbat câtre dânsul cu lacrimi cu tot,
Mă zbat auroloric în miaza de nopți.
Cărunt mă privește bătrânul lovit,
Mă bate pe spate surprins nedumerit.

Slăbit e dușmanul cel aprig de nor,
Lovește și mai tare o forța de fier,
Rapid se restrânge în-trânsul abil,
Și stă la pândă laș nebănuit lubifer.

Rapid eu mă duc să-mi aștern
Pat de flori adânc mirositoare,
E mina iubiri ce-aruncă mister,
Mă străpunge mă bate șerpuitor.

14 08 2005 BUZÃU












TRANSFER

Dușmanul s-a născut pe dată,
Ce a văzut că am mai mult
Ca el și fără munca cea egală
Dar și constituțională,

Sărmanul stăpânit acum,
S-așteaptă nerăbdător din fire,
Să vină o lege statală,
Pentru a dușmanului fală.

Nedumerit, sărmanul nu știe
Cum să intervină spre parvenire.
Boierului să-i ia din oală,
Bucățica mai gustoasă.

Cu tărie crede că tot i se cuvine,
Nemuncit se știe, dar câștigat,
De la boierul care are.
Mai mult ca el se știe.

El crede și susține, că boierul ce are,
De pe spinarea lui a luat-o,
În rânduri mici și dese l-a păcălit.
Munca cea grea boierul nu a plătit.

Dar dacă legea îi permite
Și nemuncit, cu fleanca mare,
Aleargă nencetat pentru scăpătat.
De la boier e greu de transferat.

17 08 2005 BUZÃU













CANDELABRU DE ARGINT

Candelabru de argint,
Este toiul vieții mele.
Ce scăldat în vin și mint,
Mă așteaptă ca să cânt.

E răzor de bucurie,
Laur, câtre veacul meu,
Calm de pace și avânt,
Aștept de mult în sine.

Aștept să cânte veacul
Ce din strâmtori mă trage,
Aștept să mă urmeze,
A tale oști de glorii.

O măreție gloabă,
Ce tu mă minți întruna,
Ascultă gloriosul
Ce zdruncină minciuna.

Ce rabd de unul singur,
E numai ție scris,
Topit de bucurie,
Mă simt lovit în piept.

20 07 2005 BUZÃU

NEGRU

Răsună valea,
A cânt și bucurie.
Din pleavă așteaptă
A lumi veșnicie,
E cânt de stele.
De bucurie însăși,
De robi ce stau
În lanțuri florale.
Ce calm e omul
Însăși marama e.
El cântă bucuria,
Din struna de bie.
Copil de suflet,
Acru de bun simțit
Cumplit de bucurie
Ce jalnic se aprind.
A tale bucurii,
Cântate de copii.
20 07 20005 BUZÃU


ZARVA

Eu sunt pământul,
Ce absoarbe liniștit,
Viața ce mi-a cuvenit,
Lambru de frumusețe.

Mister și bucurie.
Infam de amintiri.
Rupestru migălite
De aprigul infern.

Rug de amintire
De larma pătimașă,
Ce stă în nemișcare
O fata buclucașă.

Armata de oștire
Ce m-apără pe mine
Mă ține în iubire,
În simplu mister.

21 08 2005 BUZÃU

PAMÂNT

Mărinimos pământul m-a lăsat,
Să-i rabd a sale laturi neegale.
Mai mult, sau mai puțin, esențiale.
Calul pe spate m-a purtat
De ce-a mai mare grijă m-a scăpat.
Ajuns la locul ideal am stat
Crispat, de nu știu ce oglindă.
Fiori puternici m-au luat
Căci am văzut aceeași fată,
Dar suflet neetern în ea.
Am căutat, am răsturnat pământul,
Nimic răspunsul nu mi-a dat.
Am dat ocol si-am așteptat,
N-am înțeles de ce aceeași fată,
Vrea sa mă înghită-n transă,
Când eu, doar eu îi sunt esența.

22 07 2005 BUZÃU








GAURA

Șarpele pe cât de mare,
Are un semn de întrebare.
De ce s-au pus pe capul său,
Condiții de lucru adhoc?

Cautatori de comori,
Ce l-au stârnit pe dânsul,
Nu-s mulțumiți acum,
Să-i construiască casă în comun.

Să îl lăsam pe șarpe,
Să stea comod în gaura
Lăsată și neastupată,
În care era să cadă.

Nu împins sârmanul!
Zise persoana de resort.
Căci tot șarpe ce se târăște
Și cu venin ne-mproșcă…

În gaura el va rămâne.
Codoș conducătorul lor,
Se trage îndurat minune,
Și nu are nimic a spune.

19 07 2005 BUZÃU

ÎN TRECERE

Răbda pământ și taci
A sufletului comoară.
Înfulecă ai noștri frați,
Îndura cuvântul albastru,
Azur de lumina ce vine
Și sparge trece prin mine.
M-așteaptă și plânge amar.
În carnea cea crudă,
Mă muscă dușman.
Rebut din stele ești
Ascuns după soare,
Tu jalnic cu viața
O rupi parcă-n vrajă,
Te miști nencetat,
Om ce ți-a fost dat.

13 08 2005 BUZÃU



NEBUNIE

Croim păduri pentru cărbune,
Pentru titlu de reuniune.
Cărat de șoldi pe căruțe,
Cu aripi foldi aperuțe.
Solzi de aripi curgând,
Pe râuri în jos ascultând,
Miracolul ce curge agale.
Din miște, jupânul striga.
Minor mi-e dușmanul,
Amor mi-e femeia,
Ce strigă amarnic,
De, soțu-i plecat la muncă.
Jupân e organul,
Ce stă nemișcat, mănâncă
Din surla ce strigă, neatârnat.
Rămân paladinul ce strică,
Neîncetat parcursul de opis.
Ascultă amurgul neîncetat,
Refuză apusul fiind consternat.
Pe bruma, pe ceață, pe soare ce-o fii
Ascult cu nemișcare ai noștii vii.
Răsună orașul, răsună-n mișcare,
În zguet de mase, de plaiet de om.
Cuprins de mișcare de sufletul plin,
Mă duc în mascare, să mă alin.
Ascult nemișcarea sufletului măreț.
Mă mușc și nu știu de sunt bobleț.
Recunosc adâncimea ascunsă de om,
Respect reuniunea făcuta de don.
Recreație și haos e tot ce obțin,
Aștept recunoștința de om pedepsit,
Racord la titlu la opera lui.
Dușman de monede și de ovin
Record de străluce, de suflet anume,
De oale arzând, de sufletul murg,
Aștept să apună, cobit de mijloc,
A sufletului vină ce strânge ghioc.
Mărimea e totul, mărimea e tot,
Ascult cu nerăbdare al bilei despot.
Cârmește agale pe-al sufletului vai,
Lovește și spune că nu-i nimeni de vai.
Căruța e friptă de caii mergând,
Amarul mă urlă căci eu sunt cărunt.
Rapid e stridentul, pupila mă doare,
Ascult radioul ce rupe-n odoare,
Maria e suavă în cântu-i divin,
Record de bruschețe în ochiuri de vin.
Malefic, benefic, ascult rezonanța,
Mă-ntorc cu bruschețea să frig

Estonanța, ce jalnic mă macină
În gol, aștept cursa amara că e,
Capricios mă bate, mă spulbera tot,
Mă macină bine pân-la mijloc.
Rabdă pământul, că sunt, că exist,
Al luni mijloc, extrem de trist.
Rumoare e faptul că încă rezist,
Pe lume de suflet atât de trist.
Tentacule slabe, există-n nămeți.
M-ascultă prințesa, ce-i umblu la soți.
E sumbru mijlocul de aripi morbide,
Ce cânta egale în nemuribide.
Lacuna e strada ce urcă-n latrină,
Asculta mijlocul de jalnică plină.
Curând salvez lumea, mă duc
Sprea-i sale meleaguri,
Să rup nestemate esdimentale.

22/23 07 2005 BUZÃU




FURTUNA


E vultur pe ape pământul.
Al sufletului talaz rătăcit.
E cântec ce-mbină catale,
Și zdrențuie, nemuritoare.
Calandru de spumă,
Ce se revărsă-n torente,
Albastru opal, violete.
Cărbuni stinși în vatra
De-al apei zăgaz.
Convoi ce așteaptă,
Al lumii talaz.

07 08 2005 BUZÃU














MINCIUNA

Rabdă culoare de gri în nesaț,
Aruncă cu raze pe câmp nesăpat.
Ascultă mesajul ce vine din tine,
Ascultă un glas rupt chiar de mine.
Răzbună așezarea, răzbună pământul,
Absoarbe uitarea și rupe tăcerea.
Calcă-n picioare a valului spumă,
Aruncă tu plasa, să prindă dușmanul.
Rărunchi de iubire de aprige surle,
Capac de speranțe în mii de celule.
Rabat face lumea de la ideaopol.
Se-nchide-n găoace și tace.
Mă răbdă-n tăcere tu cal rătăcit,
Ascultă potcoava ce sună dogit.
E rupt parcă raiul și iad s-a făcut,
Subțire-i neantul ce m-a crescut.
Reptila se mișcă ca ruptă-n pământ,
Mirajul iubirii ascultă mințit.

07 08 2005 BUZÃU

MOARA

Regat de mister și tăcere,
E apa ce stă în lacul din umbră,
Ascult tacit în mistere,
Al tinerilor legământ în ziua sumbră.

Colet de iubire se-așterne,
Pe valuri de vânt pe-nserat.
Chitara mă plânge în eterne,
Clipe mărețe, de neuitat.

Morișca se-nvârte alături,
Și țacăne în ritm nencetat.
Mai toarce în ritm și pisoiul,
Langa toacele ce merg sacadat.

E galben, ca aurul luminat,
Străluce pe un cer înstelat.
Se-ascunde în tuciul din umbră,
Ca luna așteaptă la mezat.

23 07 2005 BUZÃU










CA TINE

Suflet te răbdă pământul,
Te ține legat de dânsul,
Colac pe pridvor ascunzi,
Prăpastie de om neîmplinit.

Te leg să fi tu cântul însăși,
De bucurie vagă măreția.
O salba de lumină,
Ce plină e iubirea.

Zălog de amintiri,
De cânt de suflet plin.
Cumplit de lacrimi,
Cu iubire plinii.

Mă prind să fiu ca tine,
Corect cinstit și drept,
Dar nu mă lasă însăși,
Pumnul ce lovește-n piept.

Corect, eu țin la vrajă,
Mă rup de cântul ei,
O cânt de bucurie,
De florile de tei.

20 07 2005 BUZÃU






















VISE

Reptila umană ce stă la-nțărcat,
Pământul mă suge neîncetat.
Ascult orologiul să sune,
Al doagelor dune-n deșert pe pământ.

Rebut de iubire de culme zâmbind,
Romantic e ceasul cel ticăind.
Ascult melodia mă poartă-n neștire.
Mă ține de lume departe de tine.

Cargou de tăcere se rupe pe mine,
Mă plânge iubita-n neștire orbită,
Dar regii vor să mă aibă la ei.
De rug, să mă țină-n speranță.

Mă scol istovit și plec în neștire,
Ascult mărmurit a lumi orbire.
Speranța e oarba ca mielul de țâță.
Absorb nonșalanța, turbarea cea crudă.

Mănânc rapsodia ce-n viață mă ține,
Rabd taciturn ocolul de mâine,
E ruptă iubirea, e suptă din mine,
M-amenință viața cu vise zălude.

07 08 2005 BUZÃU























VIITOR

Calvar de inimi grele,
Năpârca lasă-n gușa,
Copaci plini de curmale,
Pe epoca urmașă.

Zâmbet zălud și beat,
Carmin e-obrazul fad.
Cămașa stoarsă de soare,
Ce stă în carne de om.

Creol e albastrul marin,
De pulbere el este plin.
Ascultă cum fuge tancul,
Și-omoară omul debil.

Copilul scinceste de foame,
O mama aleargă-n dezmăț.
Asculta cu grijă aleanul,
Bunicul ce stă într-un băț.

Miraj sau minciună
E rangul pe brumă,
Ce stă doar cu frigul,
Și ziua îl sparge-n abură.

10 08 2005 BUZÃU


Buzău
ROMÂNIA


Dedic această carte, soției mele Georgeta,
pentru zilele de fericire ce mi le acordă.
Dragoș NONCIU.