Rolul meu în viața ta e probabil scurt
Amăgirea fericirii împrumutate.
Chițibușuri de om nesatisfăcut de incerte chemări, defulare?
Labirintul cobaiului în cautare de marunte artificii,
zaharul inhibiției. curcubeul înfiat.

Lasă-mă să-ți picur balsamul meu
Să te simți într-adevar ca un fruct care va pârgui
Precum o rodie echilibrată de o bizară dăruire
din palmele mele sociale.
Calendarul trebuie rupt.
Să nu n e amintească cumva de trecerea timpului
și masca pe care o purtăm zilnic
impregnată deja pe chipuri.
De a o mutila în bine o mască?
Rolul artistei va fi abisal
Ea va înmarmuri publicul
Surdina va aplana sunetul declanșat al alarmei
Mereu explozia rachetei va stinge simțămintele.

Fiecare pe ghemotocul său de fericire va piere.
De ce te amăgești ca vei putea fugi de toate astea?

ți-am citi în palmă
chiromanția poemului te mai poate salva…
dacă mai ai rabdare; la mine e cam pe sfârșite.
fireasca acceptare. mă roade un vierme pe dinlauntru.
chitibușarii vor zice ca bocesc degeaba. Traumele
sapă adânc.

Pot –din în când în când-
să-mi ridic ochii spre tine
dăruindu-ți rodia energiei.

Nu e bine să mă uit în oglindă
Te zăresc mereu în suflet.

Scenariu tău nu prevede asta:
mă umplii de tinerețe
Moulin Rouge
jupoane, paiete răzlețe
mustind a șampanie




*



mă leg la cap zilnic

îmi caut pantofii cu fundițe

și-mi împletesc părul cu carunte amintiri

de dimineață îmi desfid planurile de șhabaton*

și mă urc în caleașca frivolă

de lângă ștrandul înghețat

câțiva patinatori îmi trec prin vis

uitând de vaporul parcat ieri în fața casei

*

visceral te-nțeleg

patosul de a hiberna printre lucrurile chiverniselii

se exfoliază

rădăcinile se usucă în forme impecabile

Mozart îmi îmbălsămează tăcerea

mi se împăinjenesc ochii

rastalmacirilor. Can Can la Moulin Rouge

în oglindă Narcis își pune peruca.

*



ai talentul de a profana mormintele închipuirii

de a te razbuna pe lanternele care nu se aprind

cortinele brocate-ți desfigurează apogeul

cauți scările portocalii

proiectate-n soarele arțăgos

piruiete degeaba

vax de ghindă împăiat în pungi de nailon

greu e să găsești cuvintele frumoase

și patlăgele roșii în papucii galbeni. pompone

turcești.

mai ales legatura cu Dracula



*

încerc să prind firul evidenței

te plimbi pe coclaurile picturii

fără să văd hălăduiești singur

Dona Alba își pune cercelul perlă

și remarcă

nici măcar inspirația poemului încotoșmănat

nu o cuprinde în scenariul actual.

mereu cu ochii pe tine

în tunelul timpului

prin muzee

m-ai uitat pe scari



*



mă ia cu frig canonul piciorului de fier

piratul cu mâna cârlig mă zgârîe pe acordul mutual

strâng pletele iubirii încărunțite

și-ți împing caruciorul spre cascada

un fir nupțial mă imbie

*

tinzi mereu să iei femeia altuia.

iubești-în fapt- să fii amantul secret

al oricarui femei!

iubești trădarea echivalentă cu un pantof de piele

ușor de încălțat..

nu mă plictisesc în jocul cuvintelor numai joi

pentru că

lumina bate spre sfârșitul săptămânii

îndestulat cu varză murată.

clipele mi le măsor totuși

cu rima imperfectă, muzica numai eu o simt însă.

bați pasul pe loc ca un soldat fară bocanci

și mai speri în Ratarea mea dragalașă

din salsa modulată cu tine

prinsă ca o agrafă

de cravată.



Doar să poți mărșălui fericit pe străzile Parisului.

Extaziat de tine!





11.01.2007





Șabaton-în ivirit:*

un an întrerupere în muncă









Bianca MARCOVICI