agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 760 .



Epistole către muritori
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sturion66 ]

2007-01-12  |     | 



Nici pasărea, nici omul, în zborul lor nebun,
nu vor putea s-ajungă cu mult mai departe
decât le-a fost sorocit prin destine;
să nu vă mire că omul zboară și el:
cine, de altfel, zboară mai iute,
mai sus și mai neînduplecat,
decât truditorul în care s-a picurat
otrava că sfinții-s tot oameni (?).
Cine pe coama gândului său
urcă mai sus decât soarele suie,
mai sus decât liniștea înfricoșătoare,
în care îngerii scriu epistole către muritori (?).
Cine străbate ograda eternității
în preț de-o secundă,
se primenește cu Duhul veciei,
ca apoi, mai trist și mai nefericit
decât fusese mai înainte,
se năruie în telurica lui viețuire?
Cine-i mai singur, mai trist și mai tare,
decât noi, blestemații lumii de jos,
legendarii calători spre miază noapte,
noi, care-am suit înălțimile de care,
lovindu-se-n zborul ei euforic și catifelat,
ciocârlia s-a prăbușit în poala
unui înger copil, bucurându-i nevinovăția?
Pe noi nu ne-a topit dogoarea soarlui,
nu ne-au înfrigurat destul zăpezile
cămărilor zăvorâte în ceruri;
nimic nu ne-a învins destul de tare,
ca să ne facă să nu mai suim,
încă și încă o dată,
colina de pe care ne-a vorbit
pentru ultima dată Înstrăinatul.
E drept, că ne-am rătăcit pentru o vreme,
ori poate pentru un anotimp veșnic,
de muntele pe care sfinții îl vopsesc cu albastru,
de însăși inima noastră săracă,
de îndemnul la trudă și rugă,
dar toată această cădere
există și-n firea îngerilor devotați,
există și-n inima heruvimilor, ei,
care nu se mai abat pe la noi,
tocmai acum când am avea
să trimitem semn de-mpăcare,
Celui care-mpletește din ochi de lumină,
legea prin care vom trăi și a doua oară.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!