Cine sa-nteleaga suferinta,cand totul a fost doar un concept?
Cui sa-mpartasesc durere cand voi cautati doar fericirea?Si..
Cati din toti vor fi cand eu nu mai sunt,cu lacrimi pt mine?Si atat.
De-ar fi sa ma scufund in mine n-as gasi o sursa de lumina,
M-ati ucis si mi-ati intins doar neputinta.La ce sa-mi pese?
De ce sa mai cant pentru toti cand nimeni nu canta pentru mine?
Pare sa se schimbe umbrele-n umbre si mai sumbre,pentru cine?
Ce-am facut sa luati din mine unicul ce-a mai ramas?
La ce-ati ucis barbar sihastrul cand avea o lume blanda?A lui…
N-ati putut privi-nainte caci eram prea-nalta!?M-ati ruinat.
Intorc priviri si cuget catre absolut,unde esti tu Doamne,
Cel ce ma hranea prin ganduri si-armonia vietii ce-a fi?
Simt si totusi nici ca-mi pasa,existati dar nu va vad…
Ati plecat prin gesturi,am incercat sa va-ntorc prin cuvant.
Si mai mari sinucideri si dureri,caci atunci cand cauti…
Cauta-ntotdeauna noul,ce e vechi si s-a reintors doare si mai tare!
Neputinta poate chiar si armonia-n care ati dansat in jurul meu
M-au impins spre limitele infinite si-am ajuns ceea ce sunt.
Nu sunt eu cea vinovata ci tot ce-ati fost si va sa vie…
Acum si intr-un nesfarsit.Produc nelinisti mie si ma-nchin
Dar cui acum cand Divinul mi-e confuz?spre cine sa mai cuget?
Nimeni si nimic nu va ucide samburele de-adevar..
Am s-astept sa simt din nou putinta si sa-ntorc priviri spre El,
Caci confuz mi-e totul…dar am s-o iau de la-nceput…si STIU
Am sa lupt si am sa-nving ,am pentru cine…acum si-ntrun sfarsit.