agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-13 | |
Oare de ce din înaltul sublim
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic, Acel ce-a creat și ochiul și lumea S-a coborât într-un staul, smerit? Oare de ce, Acel ce puterea o are pe toată Și face ce vrea, În noaptea aceea luminată de îngeri A renunțat pe de-antregul la ea? Oare de ce în imensa clepsidră În care cu toții suntem boabe ce curg Eternul Cuvânt ce-a rostit începutul A venit printre noi să-și găsească amurg? De ce? Oare de ce mă întreb eu acuma Și caut în traistă răspuns potrivit Orice-ntrebare își poartă însemnul Oare de ce? De ce a venit? Cu mâna întinsă într-un gest drăgălaș... - Îmi răsare acum imagine-n minte – Acel ce se cheamă pe drept minunat Cel Mare ce-acuma era COPILAȘ A stârnit gelozia și-a înfuriat Oștenii, și regii, și-a lor oseminte. Un han i-a fost locul din care respins Sub abur de boi, prin muget și paie Din primele clipe El viața și-a’ntins Făclie în grotă închisă și-adâncă, Lumină pentru’ntreaga odae. De sus plecat, parc’a lăsat un gol Ca golul nost’ pustiu să-l umple Oare de ce... Din lumile-ascunse de ochiul meu mic De sus din înaltul sublim Golindu-se’adânc și deplin În staulul meu îl invit La fel ca păstorii las turme și oi Și vin să-L găsesc Și vin să mă-nchin, Umil, și smerit și deplin!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate