Nici templele cu turlele înalte,
nici regii cu cetățile de fier,
nici munții-ncovoiați sub greutate
nu vor rămâne veșnice sub cer.

Nici cerul însuși, cer nu va rămâne,
și nici lumina zilei n-o dura
mai mult decât în planul tău Stăpâne,
și-n tresărirea din privirea Ta.

Vremelnicie-i tot ce se cuprinde,
și-s măsurate zilele la toți,
cu lacrima ce-n ochiul Tău se-aprinde,
și cu răbdarea care ne-o arăți.

O trecere sunt neamurile toate
și la soroc în umbră vor cădea,
cum eu trăiesc un răsărit și-o noapte.
și mă întorc din nou în palma Ta.