Cât de grotesc ne prăbusim în dramă
Și desuet când evitând finalul
Mă-nghesui prin unghere cu pumnalul
Și mă înjuri impetuos de mamă.

Sunt disperat și m-ai adus în halul
În care-mi caut liniștea în cramă
Și nu mă-ntorc cu zilele, de teamă
Că-n somn ai să mă ștrangulezi cu șalul.

În Phoenix-ul iubirii, din cenușă
Revigorat, credeam ca un neghiob,
Dar azi te excizez ca pe-o căpușă

Din sufletul anchilozat și-aprob
Dorința de-a ne despărți, din ușă.
Mi-am spart amorul și mă tai în ciob.

20 ianuarie 2007