Corbule cu pene sure
latifundiar de iure
iți lucrăm pe arătură
nu cu sapa ci din gură

Încercăm ca să-ți arăm
cuvinte sa-ți cultivăm
soiuri multe variate
și cu dragoste tratate

Te-am ruga mării ruga
dacă-n noi dă răpciuga
să ne iei cu binișorul
cât timp ți-om ara ogorul

Poate unii dintre noi
nu au mințile în toi
nu-i trimite la psihatrii
că nu au case și patrii

Roagă arendașii tăi
să nu ne fie călăi
uneori ne dau cu parul
de ne blestemăm amarul

Iară lor castă aleasă
de nimenea nu le pasă
își pun multe stele-n frunte
cu noi mătură prin curte

Corbule, corbutule
ai grijă drăguțule
periatu’ de-arendaș
te-o lăsa și fără caș

Arendașul vinovat
te lasă și fără sait
iară tu boier sadea
vei ajunge nimenea

Corbule cu pană sură
ai pe-aici pe bătătură
o zeiță minunată
frumoasă și telentată

Uneori fără motive
ne-adresează invective
când ni-i dragostea mai dulce
ea ne-nțeapă și se duce

O fi ea fată Sageată
de la Dumnezeu dotată
uneori uită de tot
și ne dă cu pumnu-n bot

Mai ai dumneata o fată
angelină și deșteaptă
ne-nvață cum să arăm
cuvinte să cultivăm

Eu mă-nclin în fața ei
cum se-nclină unor zei
muncește fără simbrie
pe întinsa ta moșie

Corbule cu ciocul tare
nu mai da-n noi că ne doare
lasă-ne să încercăm
cuvinte să cultivăm

Și mai bune și mai rele
că poți să alegi pe cele
ce se vând bine la piață
și vor rezista în viață

Zău, că nimenea nu știe
ce e cel mai bun bădie
lasă timpul să vorbească
pe câmpia românească

Critici de valoare rară
au dat-o cu multe-n bară
oameni ce-i credeau pigmei
au ajuns ca niște zei

Roata lumii se-nvârtește
uneori ne și strivește
sau ne-nalță pân’ la cer
și ne-aruncă în eter

Corbule eu în final
poate-am spus ceva banal
eu te rog cum se cuvine
să nu dai cu ciocu-n mine

Eu rămân să ar cum pot
să samăn precum socot
asta dacă vrei matale
dacă nu o iau la vale