m-am născut într-o vineri la prânz
locuiam cu ai mei
dincolo de case
prin vecini oamenii
îngrășau porcii cu lături
și făină de oase

lumea mea era vie
ca sufletul pietrei
zimbrii cunoșteau și ei
otrava din spânz
Dumnezeu își pusese
o pâine pe masă
era post într-o vineri
la prânz

în scurt timp
mă dedasem la vorbe
nu-mi păsa de
obiceiurile lor
cineva mă pusese deoparte
să mă-nvețe să scriu
și să mor

m-ați numit gustului
vostru de pe limbă
ca scuipatul amar lipicios
întru numele tatălui vostru
locuiți la o stradă
mai sus
patru trepte
mai jos