agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-25 | |
Cei care au speriat îngerul trebuie să moară!
Altfel cine va plăti singurătatea noastră? Cine va mai aștepta ceasul prefacerii noastre în combatanții unei oștiri adepte a legii Primus inter pares? Cei care au alungat îngerul din pragul cetății trebuie alungați peste șapte mări, peste șapte zări, până la al șaptelea neam. Altfel cine ar mai putea potoli starea noastră de neliniște cauzată de faptul că rugăciunile noastre, fără solii Invincibilului, ar eșua undeva în deșert? Cei care n-au recunoscut suferința îngerului - fie și al morții – și pe ei s-au crezut Heralzi, aceia trebuie să piară în focul care incendiază zilnic imaginația noastră sărăcită de lipsa simbolului neînduplecării la păcat; altfel, cine va zvânta lacrima disperării noastre că vecia a devenit un timp limitat, pe care-l trăim doar cu scopul de a ne descompune în ogor neroditor? Cei care pe ei s-au pus ca mai mari peste îngerul care a strigat, ei care, în momente de gravă sminteală, peste legea noastră cea dreaptă au călcat, aceia trebuie loviți cu puterea întunericului. Altfel cine va plăti pentru marea noastră dezolare și, mai ales, cine ar răspunde că zidurile Ierihonului nu s-au ridicat? Cei care în văzul nostru umblă cu magii blestemate și cu orgiacă plăcere profanează lăcașurile închinăciunii noastre, din care Îngerul Bine s-a retras cutremurat, trebuie să piară în pustiu; altfel cine ar plăti suferința noastră de a fi credincioșii unei „religii” traversate de demoni? Cei care în văzul luminii lumina ne-au ascuns, și pe ei – duhurile răului - în sfinți s-au declarat, trebuie uciși prin uitare; altfel, când vom călca noi toate nedreptățile în picioare, ridicându-ne din nou la lumina cea adevărată? Cei care au pretins c-au pus apă-n fântâni, și că-n frunză au pus clorofila, ei care cu necuviință și bogată trufie au săpat la rădăcina credinței noastre celei drepte, trebuie uciși cu fum de tămâie; altfel, cum vom repune în conștiințele noastre zdruncinate Îngerul, fără de care suntem tot mai singuri, și cum vom curăța noi pereții Templului de imaginea acestor Satane?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate