agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3262 .



Cele șapte porunci
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sturion66 ]

2007-01-25  |     | 



Cei care au speriat îngerul trebuie să moară!
Altfel cine va plăti singurătatea noastră?
Cine va mai aștepta ceasul prefacerii
noastre în combatanții unei oștiri adepte
a legii Primus inter pares?
Cei care au alungat îngerul din pragul cetății
trebuie alungați peste șapte mări,
peste șapte zări, până la al șaptelea neam.
Altfel cine ar mai putea potoli starea
noastră de neliniște cauzată de faptul
că rugăciunile noastre, fără solii
Invincibilului, ar eșua undeva în deșert?
Cei care n-au recunoscut suferința îngerului
- fie și al morții – și pe ei s-au crezut
Heralzi, aceia trebuie să piară în focul
care incendiază zilnic imaginația noastră
sărăcită de lipsa simbolului neînduplecării
la păcat; altfel, cine va zvânta lacrima
disperării noastre că vecia a devenit
un timp limitat, pe care-l trăim doar
cu scopul de a ne descompune în ogor
neroditor?
Cei care pe ei s-au pus ca mai mari peste
îngerul care a strigat, ei care, în momente
de gravă sminteală, peste legea noastră
cea dreaptă au călcat, aceia trebuie loviți
cu puterea întunericului. Altfel cine
va plăti pentru marea noastră dezolare
și, mai ales, cine ar răspunde că zidurile
Ierihonului nu s-au ridicat?
Cei care în văzul nostru umblă cu magii
blestemate și cu orgiacă plăcere profanează
lăcașurile închinăciunii noastre, din care
Îngerul Bine s-a retras cutremurat, trebuie
să piară în pustiu; altfel cine ar plăti
suferința noastră de a fi credincioșii
unei „religii” traversate de demoni?
Cei care în văzul luminii lumina ne-au
ascuns, și pe ei – duhurile răului - în sfinți
s-au declarat, trebuie uciși prin uitare;
altfel, când vom călca noi toate
nedreptățile în picioare, ridicându-ne
din nou la lumina cea adevărată?
Cei care au pretins c-au pus apă-n fântâni,
și că-n frunză au pus clorofila, ei care
cu necuviință și bogată trufie au săpat
la rădăcina credinței noastre celei drepte,
trebuie uciși cu fum de tămâie; altfel,
cum vom repune în conștiințele noastre
zdruncinate Îngerul, fără de care suntem
tot mai singuri, și cum vom curăța noi
pereții Templului de imaginea acestor
Satane?!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!