Mă voi naște mâine din nou
Căci acum e timpul să închid ochii
Și să mă odihnesc puțin...
Izvorul vieții mele hrănindu-se din mine
Se pregătește pentru cel care doar mâine îmi va lua locul...
Eu știu...că ziua-mi aparține
La fel, poate, și noaptea...
Sunt doar o picătură-n univers
Pe care-un prunc prea însetat
O soarbe cu poftă,
Umezindu-și buzele
Ce se contureaz-ușor
Pe fața inocenței sale...
O muzică nouă îmi răsuna în minte
Și-mi amintește de tot ceea ce-a fost frumos in viața mea:
Mirosul de zăpadă, de frunze și de iarbă,
Un ghiocel stingher ce plânge-n palma mea,
Fantasme-ndepărtate ce le zăresc în ceață,
Tristeți fără sfârșit,
Trecutul, doar trecutul,
Și amintiri de pretutindeni...
Acum..
E întuneric...și lumină,
E totul nou...nu știu nimic,
Dar poate îmi voi aminti de mine,
De viața mea,
Și-aș vrea...de tine...