ingrată măsluiesc singurul obicei domesticit
(acela de a fi pe aici)
dezghiocări din trup-avataruri la întâmplare
se umplu tuciurile cu apă de ploaie
simplitatea pulpelor dezgolite îmbătrânește o dată cu lumina

ala bala portocala unde nu e gravitate vine repede podoaba
franjurilor de demult
tante aglae servea cafeaua cu mână subțire
salonul picotea cu toate umbrele pe cartonul cărților de amor
poate doar fustele ei din tafta mai șușoteau covoarelor
restul liniștii era