Nu port vre-un gând prin nesfârșit,
Nu sap morminte goale;
Mă-drept ușor spre infinit
Și-acopăr lumea-n poale.

Mă lupt ușor cu viciul greu
Și simt că-l dovedesc,
Iar viciul ce a fost al meu
Acum e-un drum ceresc.

Pe dreapta disperării cânt
Mai fals ca niciodată,
Repet paloarea unui gând
La crucea neuitată.

N-aud păgâni neadormiți
Ori cântece uitate,
Nu văd picturile cuminți
Sau pline de păcate.

Dar simt că mă străpunge-totuși-
Un gând ușor nedefinit,
Prea evaziv, dar viciul însăși
Mă poartă des spre infinit.