Cuvintele neatârnate de hârtie
să ne crească sufletul nerostit,
să ne culeagă pașii
numai de pe trotuarul cu soare
și la fiecare gând să împartă
câte-o bucată de zare...
În amurg, sufletul
va mușca încet
o felie din cerul copt...
între dinți, stelele își vor frânge lumina
și scânteile se vor strânge-n privirile dintâi...