Nu i-a cunoscut de la-nceput obârșia!

S-a trezit cu o arsură-n pântec și
a vegheat scânteia-n cercul minții,
legănând-o cu cântecul întrebării și
alăptând-o cu ambrozia percepției
prin ochii ei tot mai largi;

Cu cât sâmburele de foc creștea
cu atât întindea templul strâmt al gândirii,
alungând idolii mincinoși și
vestind sorocul vorbei.

Dureroasă a fost clipa în care
i s-a smuls de la sân,
orbind-o involuntar cu vâlvătaia
și lacrima ei a stins-o.

De atunci însă nu i-a mai fost frig
căci a văzut stingerea și a aflat cum poate
stârni și spori Lumina.

Noiembrie 2000