Am tras cortina și ea cade
acoperind buze întredeschise
un miez de vară se decojește
în ochiul meu mereu pribeag

cu dinții trag de lacrimi
în care păsările și-au făcut cuib
și îndemn spre zbor puii fără experiență
și fără pene în irisul meu

sunt lacuri fără de liman
sub frunze prinse de răcoare
în ghearele dimineților
cu gust de mandarine

mă întorc mereu în centrul meu
simt cum mă presează cerul
și scutur de pe umeri fulgii
care mi-au apărut pe aripi