Strada mea


Strada mea, cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puși de tata
Au vârsta mea și au îmbătrânit.

Dar strada și parfumul teilor e același,
La fel ca amintirile ce au trecut,
Aud și-acum râset de bucurie,
Cum aș putea uita ce-am petrecut.?

În poarta casei văd pe mama și pe tata,
Cu ochii adânciți în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii
Ce-mi conduceau plecarea cu toții trei,
Că mă chema grăbit al meu destin.

Acum, strada, ca și poarta e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus, chemați de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.

Poate, că într-o viață viitoare,
Din nou cu toții ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom prețui,
Că amintirea ei rămâne în instinct.

4–10–2004