Batista ta flutură, neagă,
Gara se scutură, leagă
Drumuri de ore, anii de stări,
Morții de vii, veniri de plecări.

Am murit atît, în pătrate gălbui,
Sub ținte, blacheuri sau tocuri cui,
M-am întors tot aici ca să plec...
Parc-aș duce tren cu tren la edec.

Prin sânge îmi umblă șine reci, neiubind
Niciodată prea mult, veșnic rostogolind
Vagoane tip A, B, LITS, RESTAURANT,
Și felinare finale început de neant.

Am obosit plecînd, e prag de seară,
Azi duc pe alții tot la gară...
Când mă veți duce spre ultima plecare
Să-mi fluturați o sală de-așteptare.