Mai am un singur dor :
In linistea serii
Sã mã lăsați sã mor
La marginea mării;
Sã-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sã am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Doar toamna glas sã dea
Frunzișului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sã-și scuture creanga.

Cum n-oiu mai fi pribeag
De-atunci înainte
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sã-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pãmânt
In singuratate-mi.