Ne căutăm cu disperare în fiecare zvâcnire a Celuilalt…
Suntem atât de egoiști
încât abisul necunoașterii proprii ne omoară fiecare neuron.
Mai mult, căutarea febrilă în paginile altora
ne vindecă de o dragoste narcisistă,
dar ne îmbolnăvește și mai tare de Celalalt…
Unde începe și unde se sfârșește lupta?
Unde începem și unde ne sfârșim noi ca ființe, ca identități?
Poate nu începem, și nici nu ne sfârșim...
Au început-o alții înaintea noastră
și o vor sfârși alții după noi...
(Ce ironie sa fii mereu la mijloc...)