La început a fost Iubirea.
Au ucis-o.
Au scris: iubirea.
Lumina, întunericul, ziua-noaptea au fost apoi, seri și dimineți.
Le-au ucis pe toate, pe toate.
Clișee.
Plâng (știu, clișeu...) mai departe,
fluturi, gâze, flori, albastrul de Voroneț, buburuze,
ce frumos (stiu, clișeu...) rimează cu buze,
greierele și furnica, cri-cri-cri toamnă gri, ciocârlii, vrăbii,
Uciși toți, ucise toate.
Clișee.
Iarna pe uliță, cerul înstelat,
plopii lui Miha, marea, catargele, sutele, valurile, malurile,
cuvintele, cuvintele, cuvintele,
i-au ucis pe toți, le-au ucis pe toate.
„Clișee împuțite, vechituri râncede”, Lot!
Duios, drag, buze de fragă, busuioc, nu-mă-uita, țara mea, țara ta,
ucis, ucisă, uciși, ucise.
Clișee.
O, mamă, dulce mamă, Mircea, Ștefan, Cozia, Putna, Avram Iancu,
Morți toți, moarte toate,
toate, toate, cu-n baltag în spate.

Mi-am făcut valiza, Doamne.
Am strâns clișeele toate, să ai din ce re-crea, poezia.