În goliciunea văzduhului amenințat cu prăbușirea
Ne vărsăm privirile șterse ,umede și neajutorate
Confundând azuriul acoperișului lumii
Cu roșul ca de sânge al dionisiacului vin
Ce ne soarbe taina în prolifice clipe
De serenitate letargică : o liniște degustată de ea , abuzată de alții... ascună mie
Si asemeni acestei licori mirifice ce prin culoarea-i
prevestește ori viață făr de veci , ori somn lipsit de vis
Astfel cerul în al său amurg închide taina zilei ce zboară
spre noi toți... sau al sfârșitului ce se sfiește să apară ,
căci se amuză pe seama dreptei noastre credințe
în ... marele Nimic