Privesc in negura de infinit
Se scurge timpul catalitic,
Ma invesmant in straiele cernite
Ma duc spre-un loc apocaliptic.

Privesc in urma catre viata
Si ma intreb cui duc eu lipsa,
Si ma-nfioara un gand amar
De-s pregatit pentru-apocalipsa.

Ingerul negru-mi sufla in ureche
"Este sfarsit,nu mai spera
Ai detinut in viata ganduri,
Acu-i in van, e Apocalipsa".

Sunt secole de vise si sperante
Pierdute-s oare pentru-al meu suflet
Cu ce raman acum in ceas sfarsit,
Din al meu drum,al vietii umblet?

Nu e destin,e implinire
Si teama nu am fata de durere,
Caci am iubit,iubesc si sper
Ca nu-i sfarsit,ci este INVIERE!

Balauri,prapastii de foc aspru
Si demoni infricosatori ce tipa?
Lasati-ma sa rad in mine
De toate astea nu mi-e frica.

Caci ma gandesc ca-n ultim ceas,
Cand voi fi eu la Judecata,
Cand m-o-ntreba cel inger sus
Cu ce-am ramas din viata-mi toata

Atunci sa-i spun cu semetie:
"Asculta care fuse-al meu destin:
In asta viata n-avusei marire
Dar am avut un mar cui sa ma-nchin!"