Stau si il privesc cum incet incet adoarme...mai trece un minut si va fi in lumea viselor. El este lumea mea,el este cel care m-a salvat,cel care m-a facut sa cred ca mai am o speranta. M-a facut sa cred in iubire,in loialitate,in adevar.
Privesc pe fereastra,afara ninge. Parca somnul lui a adus fulgii de zapada. Poate in vis s-a intalnit cu un inger si a cerut zapada.Pentru mine.I-am cerut ca as vrea fulgii de zapada sa ni se alature sa simtim iarna. Am trecut amandoi peste toamna. Cu ploi,cu zile inorate,cu frunze aramii. Si ne-am promis ca vom trece si peste o iarna cu fulgi de zapada,cu gerul iernii. Sa simtim fiecare anotimp impreuna,sa depasim fiecare an de mana,sa petrecem fiecare clipa impreuna.
A tresarit,cine stie ce vorbeste cu ingerii,ce dorinte ascunse are. Cum vrea sa petrecem sarbatoarea primilor fulgi,bucuria de a petrece prima iarna impreuna. La munte in linistea stancilor albe...in frumusetea padurii,pe partia plina de fericirea celor ce isi traiesc viata,celor ce cunosc cuvantul iubire.