dă-mi mânuța Cristina uite ceru-i sub noi
lângă amfora gleznelor tale se-adună
nisipoase făpturi
și apun spre cărunt
arcuindu-se în moarte
spre genunchiu-ți vioară

uite Cristina prin palme ți-au trecut ozn-uri
și cavalerii teutoni pe cai de nisip
spre piramida inimii tale
unde s-a îngropat
tăcută
dragostea noastră

doar în raza sângelui tău valsează încă
tandrețea
și arcul tandreții mai departe spre norii fractali
fulguiește în lumină
umărul meu

dă-mi mânuța Cristina încă ceru-i sub noi
răsăritul viscolește durerea

sunt mult prea sus să te sărut
dar aș renaște de plumb
și luna feței tale aș pleca-o dimineții eterne.