Aștept…

Aștept să vina marea cu valuri înspumate
Și să-mi îngroape trupul în malul nisipos,
Să-nece rând pe rând speranțele deșarte…
În lumea asta toată, mai sunt eu de folos?


Aștept să plângă cerul cu lacrimi și suspine
Și-nfumurat să-mi strângă trupul de pe pământ!
Căci numai moartea poate durerea să-mi aline,
Mormântul să mi-l facă în batere de vânt.


Aștept să vin-un înger cu fața luminata
Și între stele locul să mi-l aștearnă bine.
Și, poate, printre ele, te voi găsi vreodată,
Să nu mai am în suflet tristețe și venine,
Mireasma mea de flori ce zbori în zări senine!