Parcă are o parcare
Foarte mare, lângă soare,
Iar pe-o treaptă te așteaptă
Trei valeți și te îndreaptă
După soare, la plimbare,
Ca să vezi cât e de mare.

Când benzină nu mai ai,
Rupi esența chiar din Rai,
Iar apoi, în loc de fum,
De petrol și de tutun,
Scoți pe țeava de degaj
Numai puf de îngeras.

Stelele, se poate spune,
Foarte simplu și anume,
Nu-s planete-ndepărtate,
Ci doar faruri-mprăștiate,
Iar cometa e, se pare,
Limuzina din parcare.

Pentru un bilet, de vreți,
Stați la coadă, la valeți,
Și plătiți cu fulgi de nea,
Înveliți în catifea,
Sau de nu, din câte știu,
Cu o gură de rachiu...