De ce se mai mănâncă?

S-a dus belșugul anilor în care
Nu existau pe lume cerșetori,
Aveau și amărâții de mâncare,
Și-un loc de muncă-n Rai, în trei culori –

De-atunci, în mult prea mica lume mare
Doar diferența crește între noi,
Nu au nimic, nu numai demâncare,
Bătrânii îmbrăcați în trei culori –

Nici că mai știu cine conduce lumea:
Albastru, roșu, sau portocaliu,
Nici Dumnezeu, bătrânii nu mai știu
În ce azil s-a internat, aiurea –

Și iată că-s bătrâni toți cerșetorii,
Și tinerii învață de la ei,
Să-ntindă mâna după căutătorii
De creier, pe o lume de idei -

Nici două slujbe, trei, nu țin de foame –
Și toți cerșim un job, că-i brut, că-i cult,
Din care să mai rupem pentru mame
Și tați, bătrâni, o masă, dar e mult –

Se mai înghesuie o lume de legume
Într-un azil, mai radem un spital,
Mai așteptăm un plan managerial,
Să facă plus profit din minus hume –

Mai legumim ceva din TVA,
S-ajungă la bătrâni miros de pâine,
Și în maternități ceva, ceva,
Din laptele falitelor de mâine –

Trăim din frimitura de servicii,
Din taxe și impozite pe fum,
Și am intra de tineri în ospicii,
Pe lumea largă, lumea de consum –

Bătrâni de tineri, fără loc de muncă -
În spate cu bătrânii ce ne par
Că-s sfinți , de-ar ști din Biblie măcar,
Ce fericiți sunt cei ce nu mănâncă –

Mâncăm, să nu fim sfinți fățarnici, doar…