văduvă ca o lampă fără de lumină
nici o mână nu-mi înțelege tristețea

coborau zeii nopții la fereastră toate tainele
literă cu literă
omul e șarpe - îmi spuneau
prin ochii lui se vede despicarea limbii

puii de frig se înghesuiau în inimă
se rugau pentru mine clopote
eu dansam samsara în umbra bolții de piatră

cu sânul cald ca un porumbel ploaia
rotunjea soarele care răsărea încet
din mâneca ta stângă