agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-11 | |
M-am rătăcit printre copacii uscați căutînd amintirea începutului,
Și n-am găsit decit cenușa palidă și tristăa a apusului, Apusul memoriei strivite sub povara unui gînd pierdut, demult În haosul ce l-a creat din mintea bolnavăa unui muribund. Rădăcinile mele privesc Universul, sacru, necenzurat, Mintea mea privește pamîntul real și prea întunecat Ca și cum nimic din tot ceea ce a fost și este Nu mai poate fi decit cu capul în jos ca în poveste. Clopote albe îmi sună în biserica inimii de sticlă, Iar zgomotul se transformă în flacară cretată, Din clopote de argint ce-mi sună in mintea nebună Transformîndu-mi bietele-mi gînduri in furtună. Luna miracol de sidef în cupă de abanos, Pe pletele-mi bălaie si lungi, mă mîngîie duios Și ea la rîndul ei a fost lovită, umiltă, De -a soarelui păgînă si frivolăgra ispită. Amintirea primă, a visului purm-a căutat și azi' Dar n-a găsit in mine decît uscții brazi Nimicul din tot ce am fost s-a transformat , În nimicul din tot ceea ce sînt și poate voi fi în curîd. Voi răatăcii în căutarea mea încercînd să mă regăsesc Și mă voi pierde lent și cald într-o culoare de grotesc Nu voi mai recunoaște imaginea mea în oglindă în vasta biserică a inimii de sticlă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate