Acestei tari de tainica sorginte
Sa-i dati pamantul trupului ce sunt,
Cand veti avea nevoie de pamant,
Sa-i dati doi metri de pamant fierbinte.

Eu in favoarea patriei fac dota
Si viata, dar si moartea, ei le-nchin,
Stigmatul de noblete pe destin,
Sub cerul plin de fard ca o cocota.

Si patria imi e si slabiciune
De pot si umilinte sa suport
Si jur, aici, ca trupul meu de mort
In banca ei de lut il voi depune.

Prea bine stiu ca viata-i o valoare,
Dar ca murind dobanzile ii cresc,
Cand n-ai fost simplu viciu pamantesc,
Ci spirit rastignit pe stari contrare.

De multe ori mahnit traind in tara
Mi-am prefacut mahnirea in nesomn
Si am trait pedeapsa de-a fi om,
Cu bucuria mea elementara.

Si-am aratat tradare si hotie,
Strigand la cei ce vand cinstitul neam,
Iar ei s-au strans sa-mi dea un vot de blam,
Sa-mi dea povara remuscarii mie.

Prea blanda tara, vor sa te distruga
Si de nu esti atenta vei pieri,
Un continent te va fura-ntr-o zi,
Zadarnica va fi a noastra ruga.

Caci te vor strange uriasii-n cleste,
Spunand ca tu aceasta lor le-o ceri,
Vom fi din nou pribegi, cum am fost ieri
Caci Dumnezeu nu stie romaneste.

Puterile treptat ei ti le curma,
Datoare esti intruna la cei mari,
Tu pentr-un fier, daca voiesti sa ari,
Te rogi cu rugaciunea de pe urma.

Instrainati, barbatii tai de truda
Se uita orbi la-ntregul univers,
De grija celor ce au fost s-au sters,
De grija celor ce vor fi asuda.

Pe mine poti conta pe totdeauna,
Iti dau valuta forte cata sunt,
In banca ta, de noapte si pamant,
Cu gropile stramosilor sunt una.

Dar nici un merit nu ti se cuvine,
Este asa pentru ca sunt asa,
Nu fi frivola, nu te bucura,
Nu sunt al tau pentru ca mi-este bine.

Chiar de m-ai duce la spanzuratoare,
In clipa cand de streang as atarna,
As spune ca si-acolo-i tara mea,
Unde stransoarea streangului ma doare.

Pamnatul meu cu suflet sta de veghe
Si daca ai nevoie la hotar
De cei doi metri de pamant, eu sar
Cu-ngrijorarea ta sa fiu pereche.

Las testament sa fiu depus sub grane,
Nu in mormant ierarhic si pompos,
Ci-n simplu lut al tarii, cat mai jos,
Acolo unde orice-asezi ramane.

Dar las si grija mea deopotriva,
Ca prea se afla tara la necaz,
Ca prea platim stravechi dobanzi, noi, azi,
Ca prea plutesc valorile-n deriva.

Astept sa mor si cant peste furtuna,
Fanatic monogam si turbulent,
Cuvintele acestui testament:
Cresti, patrie, iar mie, noapte buna!