agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-12 | |
M-am așezat cu tine, meștere,
la masa tăcerii-ți. E tare frig la noi, de-au înghețat cuvintele. Știu pe care scaun stai, pe cel din dreapta mea, de lângă stânga porții sărutând nesfârșitul. Taci, bătrân scripcar în piatră, și din necuvinte-ți picură bătături mari de daltă. Mă lași să-ți mângâi barba, tăcere? De ce doar masa-i a nesunetului, meștere? De ce-ai plecat fără să dai și clepsidrelor măcar, câte un nume? Că douăsprezece sunt, de piatră, ca apostolii Domnului, Tăcut, ca mielul dus la murire... Acum înțeleg meștere, acum. Ca inima mea, ca sufletul meu, ca rărunchii mei, ca duhul; n-au nume-mi poartă mie numele și eu lor. Mă iartă, taica-am să mai trec pe-aici, pe unde cuvintele de-un timp îngheață. Și mă mai iartă, c-am să vin flămând, să mănânc singur, oftând, umbra pietrei cioplite de pe tăcere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate