agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-13 | |
Scrisoare deschisă adresată inexistentului Dumnezeu
Eu, Doamne Sfinte, te-am plimbat cu mine, Fără să știu măcar că mai exiști, Când mi-a fost rău, ți-am dat din mine, bine, Din lacrima acestor semeni triști – Fără să știu, te-am internat cu mine În camere modeste de spital, Și-am încercat, în cerul fără Tine, Să-Þi lustruiesc Biroul cel Oval – Manoperă fără de preț din Tine S-a cheltuit pe lutul meu falit, Și-am strâns dobânzi, și datorii divine Cât nu mai pot, nici veșnic, să achit – Mă chiar miram ce singur sunt pe lume, Că nu ești, de știam, Te-aș fi creat Mai disperat, neputincios, ca mine, Bolnav de nervi pe lumea unui pat – Cu Tine jucam tenis în oglindă, Cu Tine dușul îmi era botez, Și vrăbii, și cocoși mi-erau colindă, Așa cum brazii – țineau loc de crez – Părea că o biserică păgână Mi-ai ridicat, ca să adorm în pat, Mi-era rușine să te iau de mână, Să nu iau de la Tine vreun păcat – Și tot veneam cu Tine prin spitale, Și nu știam de ce nu mai am leac, De ce nu poți, cu dreapta mâinii Tale, Să însănătoșești întregul veac – Și nu înțelegeam, ruină, pleavă, De ce lumina lumii e așa, De ce o lume stăruie, bolnavă, În boala ei, și-i place, și o vrea - Nebunii sunt afară – așa-mi spune Un fierbător ce a murit demult, Tu, Doamne, nu făceai nici-o minune, Căci nu-Þi ceream - și Te-ar fi costat mult – De-aș fi știut că ești, de bună seamă Te-aș fi rugat, și ai fi cheltuit Tot sângele de tată și de mamă Să-mi fie bine, să fiu tot mai fericit – Și fericirea-mi ar fi rupt, doar, numai Petrolul de la gura unui om, Sau apa, sau materia, sau urma-i Doar să rostim, noi, oamenii: “Noi vom…” Știi, Doamne care ești, dar nu există, Numai odihnă cred că am visat, O pace-așa… nici veselă, nici tristă, În care nu mi Te-am imaginat – Știi, Lumea noastră-atâta-i de frumoasă, Și noi, nemuritori și înțelepți, Doar partitura vietii noastre-i falsă, De-abia când nu mai suntem – suntem drepți – Ca niște câini, luptăm pe osul vieții – Ca niște lupi, întindem ambuscade, Statui, pretindem roadele nobleții, Pământ, îl înghițim pe cel ce cade – Știi, Doamne, dăruiește-ne cu gura Biroului Oval, pătrat de sfânt, Printre atâtea daruri, și măsura Unui biet suflet, LIBER, pe pământ – Știi, Doamne, care nu exiști, există, totuși – Să mai privim frumoșii tăi nebuni, Copii eterni, spunând la oameni, totuși: Ca ghioceii primăverii, să fiți buni…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate