agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-13 | |
e primavara…
asteapta de aproape doua mii de ani pe aceeasi umeda treapta omul acela sarman cu mina dreapta intinsa nu sa ceara ci sa moara si pata de singe prelinsa pe frunte-i o povara intilnindu-se iara a cita oara cu din sud venita o primavera sin u nu e nimeni nimeni nu-l ajuta sa moara dimpotriva a cita oara o mina de prieten dintr-o pornire admirativa il trage afara il trage pe sfoara din primavera si iara se zbate omul in viata deja single I se prelinge pe fata si cind incearca sa ridice mina dreapta sa se sprijine de treapta single incepe sa-i pice pe piept astept isi zice va veni o noua primavera cu sirg dar ca si odinioara tocmai cind moartea-i da in pirg o mina mina unui om de bine il trage afara din moarte si din sine un an de ispita iara il desparte de o noua primavera de o mult dorita si posibila moarte lasati-ma-n pace zice omul cu vocea dogita lasati-ma sa mor pentru voi poate-I mai usor dar eu sint om nu zeu de atitia ani mi-s oasele moi nu mai pot face nimic nu mai fac nici doi bani nici capul sa-mi ridic din piept nu mai pot si sa ma destept cind un an nou vine sa adaste pe umerii mei sint anii grei eu asa socot altfel nu mi-ar fi atit de greu zice el vedeti-va de vietile voastre de voi iubitorii de viata de cer de mare de ploi de toate semnele albastre ce va framinta pe fata aingele-I aproape uscat mina dreapta i-a alunecat usor pe linga treapta viata ma inspaiminta lasati-ma sa mor zice el aproape in soapta dar oamenii se string in jurul lui cu mila il inconjoara nu-i de mine atita primavera zice el cu sile privindu-le ochii fierbinti iubirea voastra pentru mine ma scoate din minti cine sint eu nimeni nici om nu mai sint darmite zeu aproape pamint sint plin de singe sint aproape mut de doua mii de ani nu mai pot plinge lasati-ma sa mor sa fiu lut dar oamenii nu vor si-l trag deoparte de cite ori incearca el sa sara in moarte din primavara el ii priveste hid si se zbate treapta aluneca sub el abia se mai tine pe coate dar oamenii rid si se poarta la fel ca-n fiecare primavera rizi ! rizi ! ii striga ei impungindu-l cu ochii lor blinzi esti din nou afara salvat nu rid zice el noi cu bratele noastre ti-am dat a cita oara inca o primavera rizi ! rizi ! cu ochii tai de mile blinzi nu rid zice el n-am nici un temei risul nu-i de mine voi sinteti dintre acei ce rid mult prea usor lasati-ma mai bine sa mor dar ai ris pina ieri impreuna cu noi si acum ti-e sila dai inapoi acum cind te-am salvat a cita oara sit e tinem departe de moarte cit timp ai stat adapostit cu mila in fiecare primavera ne-ai privit cu ochii tai blinzi numai prefacindu-te ca rizi sperai ca privirea ta sa ne-mbete sa ne-ndeparteze de adevar si frumos deci asa si-l lovira cu sete rupindu-I fiece os imbrincindu-l de la unul la altul ca-ntr-un ring ma lasati sa ma sting asa dintr-o data pe indelete risera ei si indata unul il pocni in cap cu-o lopata promiteti-mi ca n-o sa ma salvati iar ca ma lasati sa mor in sfirsit fii linistit ii raspunsera-n cor oamenii cu ochii de jar mori daca asta vrei ii mai zisera ei gasim noi unul sa rida frumos e primavera dealtfel sint destui miei unul chiar luminare-I aprinse multumesc zise el si se stinse. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate