Închite-ți ochii, prințesă neageă,
Îți voi săruta crucea din abanos;
Oprește-ți inima,
Prințesă neagra,
Căci n-ai nimic de perdut,
Decât o viață neagră
Plină de-un negru dureros.

Mă iubești...
Dar negrul tău nu-i ca al meu,
Tu mori acum,
Eu mor mereu,
Cu negrul sufletului tău.

Timpul cât nu vom fi-mpreună
Începe azi...
Se termină când voi avea negru-ntre ochi,
Când... voi înceta suferința dură
Trăită pe tărâmul Lui Dumnezeu,
Dar condus de diavol...
Idei ce le ții ca amulete,
Cu gândul că în lipsa
Altor dovezi certe
Stă negrul dintre noi
Și lumea care-i trează
Și vede ce nu-i bine:
Că tot negrul meu
Acum... este la tine.

Ne suntem destinați unul altuia
Pe vecie,
Iar drumurile iadului ne vor călăuzi;
Vom începe-o viață-n moartea vie,
Care - și ea - se va înegri.