Rupi scrisoare după scrisoare
le arunci în foc
bucățelele de hîrtie par
penele unei păsări uriașe
pe care n-o mai termini de jumulit
ochii tăi au culoarea neutră
a ferestrelor vechi îndărătul cărora
abia arde o luminiță

eu te pîndesc resemnat
din aburul ceaiului
tac

tu rupi scrisoare după scrisoare
stai în tine ca-ntr-o arenă pustie
ca-ntr-o vocală fără sunet

timpul trece

eu visez:
din mijlocul casei unde tu rupi scrisori
își ia zborul o pasăre albă...