Treceti, voi, umbre-albastre,
Verzi si rosii, indoliate
Si spastice morminte,
Cantati-mi de deochi,
Caci vara-mi incolteste iar cenusa
Si cerul ma priveste: mii de ochi...

In zare, dansul galben
Al focului cladit
Din oase-nveninate si triste, de cosmar,
Inalta iar pe ziduri,
Pe-al ceasului cadran,
Uriase umbre si hidoase guri.

Nu-mi trebuie nimic,
Acum nimic nu vreau,
Decat sa stau si sa privesc pe apa
Cum luneca-n barcute, de ceara lumanari:
Sa fie-n veci lumina
Pe celalalt taram.