Neagro,
ce mirosi a pamant
si a moarte,
o ! ce roditoare te simt !
din tine creste miracolul semintei.

Chip de lut,
cine ne-a plasmuit
ne-a daruit si o farama din puterea lui.
Cream dupa paradigma lui,
ne bucuram de bucuria lui.

Miracolul semintei,
privirea ta,
imi intinde pe chip acel zambet placid,
acel zambet tamp, de-ndragostit,
intuitie a eternitatii.