Mă doare prezența ta
ca o rană deschisă
în valuri de mare amară.
Aș topi cerul și padurile
pentru popasul fugar
al surâsului tău pe buzele mele.
Încă ma pustiește
acea ultima dată
și mă sperie
neputința de a crede în ea,
nu te mai vreau
și totuși...
dacă-aș putea
aș da foc Pământului
pentru răgazul de-a te avea
până când el se face cenușă.