Ne este greu câteodată, ni se prăpădesc zilele
Câinii degetelor și firimiturile scapă
Cartea din ceruri își scutură filele
Viața înoată într-o singură apă.


Aerul ca o cobră vânează orice mișcare
Vai, răscolite se ridică vechile dureri!
Din naștere ne pregătim de plecare
Traversăm sentimente, dorințe, puteri.


În schitul furtunii pacea stârnește dezastrul
Ni se destramă sufletele, dalbă ninsoare
Le prinde în brațe pe culme sihastrul
Precum prindea în vechime stelele căzătoare.