Știam ce este un pictor (mă învățaseră la școală)
este un om care după ce se uită la tine
se gândește cum să te scuipe din ochi pe o pânză
(și o face după cum spune ochiul lui
nu după cum arăți într-adevăr)
și de aceea arta lui nu poate fi decât imperfectă, culorile feței tale nu pot fi reproduse de tuburile lui cu „păr”, „piele”, „buze”; e ca și cum ai cânta la un pian acționat nu cu mâinile, ci cu gândul

Pictorița e altfel
Folosește corpul în loc de pânză
Vrea să obțină o imagine ideală a modelului, și o pictează direct pe corpul lui de suc gastric, direct pe pielea aceea cu tot felul de secreții, pe părul sătul și bolnav de pieptene

Pictorița e în toate femeile
Nici una nu poate nega pictorița din ea
(majoriatea nici nu mai încearcă)
Cu toții vedem agatele din ochii lor
cu toții pipăim găurile din urechi
cu toții... și parcă nici unul
(acest joc de fundal ar trebui interpretat de actori profesioniști pentru a fi cât mai real)


***

Într-o seară apăruse la poarta noastră un apus rănit de moarte Pictorița i-a pansat coasta și fruntea
Eu așteptam pe malul unui lan ce urma să fie recoltat a doua zi și spionam vântul printre spice
Pictorița a venit cu un măr în mână și mi-a spus:
„Dorine
tu ai să mori necopt, mă băiatule”
Eu am zâmbit fără pic de convingere (ca de obicei) Apoi a început să-mi numere pe degete o sumă oarecare de păcate necesare.