Eu nu am vrut să fiu poet ci floare!
Pământ organizat pentru miros...
Să mă strivească geniul sub picioare
Și să mă strângă prostul, de pe jos.

Să mă dorească fetele în plete,
Până-n plămânii lor să-mi facă loc;
La toți iubiții lor, să țin de sete
De să mă pomenească ... cu noroc!

Eu nu am vrut să fiu poet!... deloc!
Dar dacă sunt, așa, precum se știe,
Mă uit cu jind la muguri cum se coc
Și mă ascund ca vulpile prin vie!