Răsare soarele. Superb exercițiu de navigație.
Privesc în gol. Mi te imaginez
pe tine cel de acum
trăgînd cu arcul într-un măr
așezat pe capul copilului care ai fost…
Ești oare dovada vie că ai reușit
să lovești ținta?
Că mărul a fost înlocuit, nu tu?
Măiestrie sau întîmplare?
Nu știi nici acum dacă ai fost salvat
prin tine însuți ori prin ochiul ager al altcuiva.
Ascultă-mă, ție îți vorbesc. Þie, celui ce dormi
cu capul spre răsărit și picioarele la apus.
Unde îți este odihna?
Trezește-te, nu simți că a ieșit soarele?
Lasă-i lui bucuria de a acoperi
distanța dintre aici și dincolo,
de a închide cercul deschis, sub pămînt, de lună:
o provocare, o întîlnire a fiecăruia
cu propriu-i spirit ascuns, aș spune
văzîndu-te oglindit în apă
cum porți pe creștet, cu teamă,
un măr neatins de săgeată.